Haga, între istorie și nevoia de justiție

         Vizita la Haga s-a desfășurat  într-un moment când nevoia de jistiție este mai mare ca oricând pentru noi românii în perioada post–decembristă, gândul meu a zburat mereu către  justiție, corectitudine și valori europene știind că aici este locul de unde se dă tonul justiției mondiale de cătte Curtea Internaționlă de Justiție cu sediul la Haga, principalul organ jurisdicțional al Organizației Națiunilor Unite.

         După aterizarea pe aeroportul din Amsterdam am călătorit câtre Haga cu trenul timp de 50 de minute ăn care am admirat impresionanta zonă suburbană dintre Amsterdam și Haga. De precizat trenul se deplasa cu viteza de 140 km/h mai rapid decat autoturismele de pe autostrada învecinată cu linia de tren, coborârile și urcările în tren se execută de la nivelul trotuarului, iar ora este perfect acordată cu programul de deplasare al trenului afișat pe panoul interior sau peron.Gara centrală din Haga aflata foarte aproape de centrul orașului ne-a deschis drumul către unul din cele mai liniștite și civilizate locuri din câte am vizitat.

         Seara am poposit la restaurantul tip italian a lui James Olivier unde am servit paste în stil italian excelent pregătite, iar mai tărziu ne-am delectat la concertul lui Anneke Van Giersbergen cu orchestră în formulă de muzică simfonică, apoi mai târziu am dezbătut cu fanii olandezi diverse teme de interes general și am degustat o bere locală.Am rămas impresionați de concert , de atitudinea spectatorilor și de prietenia olandezilor pentru niște estici care încă mai caută treptele civilizației.Ne spuneau printre altele că țara noastră minunată

trebuie respectată și nu batjocorită, ei își respectă țara și fiecare petic de pământ smuls Marii Nordului cu mare greutate și efort.

         A doua zi am fost pe malul mării la Haga chiar dacă vremea era potrivnică un vânt rece și tăios și o ceață densă ne-a întâmpinat pe fruumoasa plajă olandeză plină de tineri petrecăreți, oameni maturi și bătrâni.În ciuda capriciilor vremii faleza și plaja a fost foarte aglomerată, cu greu am găsit un loc la restaurantele de pe plajă dotate cu diverse mijloace de încălzire, pături etc.

         Orașul vestic Haga aflat pe malul Mării Nordului găzduiește pe lângă Curtea Internațională de Justiție și Reşedinţa Regală, Parlamentul, misiunile diplomatice şi Academia Regală de Arte, precum şi sediile a peste 150 de organizaţii internaţionale, Curtea Permanentă de Arbitraj sau Europol, dar tot aici se află poate unul dintre cele mai frumoase muzee dedicate istoriei autoturismului.

         Muzeul Auto Louwman, aflat în imediata apropiere a ambasadei SUA găzdiuește un număr impresionant de exponate din domeniul auto din anii 1887 până în prezent, cu exponate atat europene cât și japoneze sau americane.Vedem aici stații de benzină din trecut, mașini electrice de la începutul secolului sau istoria popularului automobil Volkswagen de la proiectele lui Joseph Ganz la imperiul lui Ferdinand Porche.

         Chiar dacă Haga respiră un aer mai sobru și mai elevat decât Amsterdam, se alinează pe stilul orașelor olandeze, iar peisajul urbam este dominat de cărămida roșie traversată mereu, rapid și în toate direcțiile de neobositele biciclete.În zona gării centrale stilul clasic olandez este înlocuit de construcții tip zgârie-nori care ne amintesc că Haga este centru administrativ și de justiție al Olandei.Pentru noi românii oare mai există un centru admistrativ pentru justiție?

Sintra, minunea portugheză de lânga oceanul Atlantic

Foarte de aproape de sfârșitul continentului european, la 18 kilometri de apele furioase al Oceanului Atlantic se poate vizita unul dintre cele mai superbe parcuri naturale din Europa,  loc plin de mister și istorie a lusitanilor.

Sintra, minunea lusitană de la capătul pământului este locul în care regii portughezi s-au retras la umbra muntelui și au construit intr-o fabuloasă arhitectură romantică câteva dintre cele mai reprezentative castele demne de cărțile de povești.

Vizita  la Sintra a debutat pe răcoarea dimineții cu primul popas fiind la Palatul Regal din Sintra(Palacio Nacional de Sintra) construcție începută în secolul XIII dar mereu supusă mereu modificărilor de restaurare.Construcția reprezintă: stilul maur ,gotic și manuelin.Interiorul cuprinde o bogată colecție de gresie colorată(ajulezos medejar).Evident a urmat o parcurgere la pas a măruntelor magazine de suveniruri foarte imbietoare pline de elemente locale artistice, din care nu lipsesc elementele maure și omniprezentele ajulezos.Cafeaua de dimineață sorbitâ în una din cafenele din zonă ne-a dat tăria necesară pentru a continua periplul nostru prin minunata Sintră.

Evident cea mai frumoasă construcție este considerat Palatul Pena ridicat pe o culme stâncoasă pe ruinele unei vechi mănăstiri, fiind opera arhitectului german Lutwing von Eschwerge care a efectuat construcția la comanda regelui Ferdinand al II-lea.

Mai puțin vizitat este castelul Monserrate care reprezintă un amestec de culturi arhitecturale indiene și maure de inspirație a mogulilor indieni.Din păcate nici noi nu am ajuns aici timpul scurt căldura amiezii au reprezentat obstacolele cele mai puternice.

Sintra este plină de mister și elemente de simbolistică masonică inspirată parcă din lumea cavalerilor templieri, dar toate aceste obiective turistice trebuie supervizate de o atentâ informare pentru descifrarea elementelor istorice îmbinate și ascunse cu grijă de inițiatotri construcțiilor. Gradina Quinta da Regaleira situata în Centrul Vechi al Sintrei aflat în Patrimoniul Universal UNESCO, Quinta da Regaleira este unul dintre acele locuri misterioase, speciale, mai putin accesibile, plină de elemente simbolistice rezultatul viselor magice ale proprietarului său, Antonio Augusto Carvalho Monteiro (1848 -1920).

Sintra este o îmbinare încununată de succes al unei vechi moșteniri maure cu elementele romantice ale manuelismului portughez și cu elementele ascunse ale simbolisticii masonice  pline de mister.

Această minune lusitană necesită rezervarea unei vizite mai profunde și o perioadă de timp mai mare pentru a descoperi mai adânc tot ce ascunde, dar ramân cu satisfacția ca fie și numai pentru câteva ore  inima mea a bătut în mijlocul Edemului Europei.