Imaginează-ți un loc unde stâncile de granit roz par sculptate de titani, iar marea are nuanțe pe care nici cel mai talentat pictor nu le-ar putea reproduce fidel pe pânză. Acesta este Porto Rafael, un colț de paradis ascuns în nordul Sardiniei, în inima regiunii Gallura, chiar în fața Arhipelagului La Maddalena. Dar Porto Rafael nu este doar o destinație de vacanță exclusivistă; este o poveste vie, un amestec fascinant de mitologie antică și boemă nobiliară a secolului trecut.Noi am pășit pe aceste locuri în căutarea farmecul pierdut al unei lumi care a modelat generațiile următoare de familii bogate ale Europei.
Înainte de a deveni locul preferat al artiștilor și al aristocrației, aceste țărmuri sălbatice au fost martorele istoriei mari..Timp de secole, coasta a rămas neatinsă, protejată de însăși izolarea ei. În interiorul insulei, civilizația nuragica își lăsa amprenta prin misterioasele turnuri de piatră, în timp ce la malul mării, doar păstorii locali și pescarii îndrăzneți treceau pe lângă stâncile uriașe, modelate de vânt în forme fantastice. Pământul acesta emana o energie aspră, o frumusețe brută care aștepta să fie descoperită.Istoria modernă a locului începe ca un basm.
În anii 1960, un conte excentric și vizionar din Spania, Rafael Neville de Berlanga del Duero, a avut un vis. Ghidat de o viziune nocturnă despre un golf perfect, a căutat acel loc în toată lumea până când a ajuns în Sardinia. Când a văzut apele de smarald din Punta Sardegna, a știut că a ajuns acasă.„Aici voi construi un refugiu pentru suflet, unde natura și omul dansează în armonie.” — Rafael Neville. piazzeta
Spre deosebire de dezvoltările comerciale masive din alte părți ale lumii, contele Rafael a impus o filosofie strictă: arhitectura trebuia să se încline în fața naturii. Casele albe, cu linii rotunjite, aproape organice, au fost construite ascunse printre stâncile de granit și tufele de mirt, respectând topografia sacră a locului. Centrul gravitational al acestei lumi a devenit rapid celebra Piazzetta — o piațetă mică, pavată, care se termină direct pe plajă cu nisip fin. În anii '60 și '70, Porto Rafael a devenit sinonim cu conceptul de dolce vita într-o variantă mult mai intimă și intelectuală decât vecina Porto Cervo.
Fotografiile expuse pe aleea ce coboară către restaurantul de pe plaja cuprind momente cu celebritatile momentului care au participat la petrecerile intime ce s-au desfășurat la malul marii.Aici nu veneai ca să fii văzut, ci ca să fii liber. Artiști, nobili, actori de la Hollywood și scriitori se adunau la un pahar de Vermentino, desculți, privind apusul care aprindea cerul deasupra insulei Santo Stefano.Marea magie a Porto Rafael este că, intrând în acest sat, timpul pare că s-a oprit în loc. Motto-ul fondatorului său, gravat în piatră — "Să visezi înseamnă să trăiești" — este încă spiritul care guvernează locul.
Instantanee fotografice expuse surprind de exemplu fie pe Cindy Crawford in the Piazzetta - summer 2002, fie pe Claudia Schiffer in Piazzetta - summer 2002 sau chiar o fotografie de grup cu Rafael Neville (fondatorul localității Porto Rafael din Sardinia), eveniment desfășurat în Piazzetta la data de 21 august 1984.
Pășind pe potecile înguste, printre tufe de bougainvillea purpurie și parfum de eucalipt, simți și acum vibrația acelei epoci de aur. Istoria nu este îngropată în muzee aici; ea se simte în fiecare piatră albă, în fiecare val care se sparge leneș de mal și în respectul sacru cu care localnicii și vizitatorii protejează acest sanctuar.Dacă vrei să descoperi Sardinia autentică, dincolo de iahturile opulente, oprește-te la Porto Rafael. Ia loc pe o bancă, ascultă șoaptele vântului langa granitul antic și lasă-te purtat în trecut. Oare ai vizitat vreodată un loc unde ai simțit că arhitectura și natura au fuzionat perfect, sau preferi destinațiile sălbatice, complet neatinse de om? Aici, casele nu par construite de mâna omului, ci mai degrabă modelate de vânt și răsărite direct din pământ. Sunt mici bijuterii arhitecturale cu linii curbe, organice, de un alb imaculat care orbește sub soarele mediteranean. Pereții lor tencuiți grosier par să îmblânzească stâncile aspre de granit roz printre care se adăpostesc.Dar spectacolul suprem aparține naturii. Fiecare căsuță este îmbrăcată într-o explozie cromatică vie: Bougainvillea spectaculoasă, de un violet intens și roz fucsia, se revarsă în cascade bogate de pe acoperișurile terasă, îmbrăcând zidurile albe ca o panza de pictor.,Iasomia sălbatică se cațără pe stâlpii verandelor, parfumând aerul cald al după-amiezii cu note dulci, hipnotice., mușcatele aprinse și tufele verzi de mirt și rozmarin flanchează porțile mici din lemn îmbătrânit de sare, transformând fiecare curte interioară într-un sanctuar secret.
Coborând înapoi spre mare, chiar acolo unde nisipul fin întâlnește apele de cleștar, se află micul restaurant de pe coastă cu prețuri normale. Mesele simple din lemn brut sunt așezate atât de aproape de apă, încât, dacă întinzi piciorul, poți simți mângâierea răcoroasă a Mediteranei. Atmosfera este de o simplitate absolută și extrem de elegantă: auzi doar clinchetul paharelor cu vin rece, murmurul liniștit al conversațiilor și muzica hipnotică a valurilor care se sparg leneș de stâncile de la picioarele tale.A fost o escapadă perfectă pentru o dupa-amiaza prea calduroasa si am avut prilejul sa descoperim o lume a intimitatii după care tânjesc cei cărora viața i-a expus în lumina reflectoarelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu