Costa de Caparica, plajă în bătaia vântului

După un zbor de 4 ore pe ruta București Lisabona, am reușit să aterizăm spectaculos, dar în siguranță pe aeroportul lusitan, după o zgâlțâială zdravănă datorată vântului puternic.Am plecat din București de la o temperatură de 38 de grade Celsius și am ajuns în stațiunea portugheză Costa de Caparica la o temperatură de 18 grade Celsius.

Pentru a ajunge la Costa de Caparica a trebuit să traversăm estuarul fluviului Tejo peste podul 25 Aprilie construit de portughezi în anul 1966 în timpul dictaturii militare a lui Salazar.Pentru foarte multi turiști reprezintă varianta europeană a celebrului pod Golden Gate din San Francisco.Asemănare este izbitoare, fiind construit de aceiași companie având o lungime de 2277 metri și este traversat de 6 benzi de circulație și 2 linii de  de tren.

Aerul rece oceanic de seară, vântul puternic și răcoros au fost doar primele surprize din Portugalia.Dimineața am constata că suntem pe una din cele mai mari plaje vizitate pănă acum cu o lungime de peste 20 de kilometrii și o lățime de peste 100 de metrii în perioada refluxului.

Am admirat în fiecare zi femomenul flux-reflux al oceanului, impresionant pentru un locuitor al muntelui.Mareele apar de cele mai multe ori de două ori pe zi, manifestându-se astfel prin flux şi reflux. Există mulţi alţi factori implicaţi în predicţia exactă a mareelor, căci în afară de mişcările Lunii şi Soarelui fenomenul este influențat și de declinația lunii.Pentru mine statul la plajă a fost o lecție de geografie practică.

Apa oceanului foarte rece, mult mai rece decât apa marilor a făcut pentru noi baia în ocean un sport extrem.Dar nu numai temperatura apei  ne deranja, chiar și valuri înalte de o putere surprinzătoare ne-au creeat o teamă de ocean.Doar surferii, perfect echipați cu costume de izopren, tăiau valurile cu eleganță și rafinament, valsând alene pe crestele valurilor.

Plaja curată, fără aglomerație, dar lupta permanentă cu văntul a creeat un disconfort evident, mai ales că de multe ori cearceaful pe care te așezai era acoperit de nisipul adus de vânt.Umbrelele de soare trebuiau serios ancorate în nisip pentru a ne feri de soarele arzător.La soare era prea cald, la umbră trebuia să îmbraci un tricou pentru a nu tremura.

Cazarea la Hotelul Capariaca nu a excelat nici la capitolul curățenie , nici la capitolul mâncare, hotel de patru stele ponosite (caracterizarea ghidului).Pentru o masă adevărată cu fructe de mare excelent pregătite, asortate cu un vin Matheus merită o incursine la restaurantul șefului de galerie al echipei de fotbal Benfica Lisabona, aflată chiar pe plaja de la Costa de Caparica.În concluzie Costa de Caparica este stațiunea perfectă pentru surferi (australienii ar fi încântați), nu pentru plajă sau baie în ocean.Cu toate surprizele neplăcute au fost multe alte lucruri interesante care au contribuit ca șederea noastră în stațiunea lusitană să se încadreze la genul de concediu reușită.