Insula Krk,, o oază de liniște în Adriatică

Insula Krk este cea mai apropiată insulă de pe malul Adriaticii de coasta continentală croată, fiind legată de țărm de un pod rutier care face legătura dintre insula Krk și zona continentală mai exact orașul croat Rijeka. Este important de știut că insula Krk este și cea mai mare insula croată din Marea Adriatică cu un peisaj mirific ce îmbină zona muntoasă a insulei cu țărmul sălbatic presărat pe alocuri cu pete de nisip sau pietriș.Atât partea continentală cât și partea insulară este străjuită de o parte muntoasă care coboară destul de abrupt spre mare, iar pe țărmul mării sunt ancorate sute de ambarcatiuni cu vele sau yachturi. 

Croații, asemeni tuturor popoarelor mediteraneene sunt buni navigatori, iar Marea Adriatică reprezintă locul perfect pentru a demonstra abilitățile dobândite. Popasul nostru insular s-a petrecut în micuța localitate turistică Omisalj, situată pe coasta de nord-vest a insulei Krk, fiind unul din cele mai vechi orașe de pe insulă.Orașul Omisalj pare o mică cetate medievală îngrămădită pe o zonă mai înaltă de pe țărmul insulei, de unde se coboară spre mare pe o potecă circulară. 

De la marginea orășelului privind către țărm avem o priveliște angelică, iar curățenia și ospitalitatea cetățenilor croați sunt condimentele unui sejur foarte plăcut.surprinderea mea a fost invitația unui localnic din zona centrala a orașului, de a vizita micuță și cochetă casa. Am răspuns invitatiei cu oarecare sfiala si am constatat ordinea, modestia și bunul gust al interiorului locuinței vizitate. Oamenii sunt foarte prietenoși și sunt gata să-ți ofere informațiile de care ai nevoie, știu că turismul le aduce beneficii, mai ales după plecarea din federația iugoslavă.Doresc să-și puncteze nouă naționalitate dobândită cu atâtea sacrificii. Zona de plajă din localitatea Omisalj a fost într-un mic golfuleț, cu marea linistita, fără valuri amenințătoare si chiar dacă a fost în luna septembrie temperatura apei a fost foarte plăcută. Punctualitatea a fost cuvantul de ordine a gazdelor croate, care au făcut tot posibilul să petrecem o vacanță cât mai plăcută. 

Programul a fost foarte încărcat dar timpul a fost insuficient pentru a reuși să atingem toate obiectivele propuse, asta că nu ne-am limitat la zona insulară făcând trasee către partea continentală către Pola, Porec sau Veneția cu feribotul.

Rânca, stațiune în plină dezvoltare

Rânca supranumită ‚‚Sinaia Olteniei’’, poate deveni o stațiune montană de renume dacă autoritățile și mediul privat vor continua susținerea potențialului turistic prin investiții.Aflată pe traseul Transalpinei, stațiunea Rănca reprezintă punctul de plecare către Transilvania, străbătând Munții Parăng  pe cel mai înalt drum din țară.

Stațiunea Rânca se află la o distanță de 63 de km de Tg-Jiu și a altitudine de aproximativ 1700 m și reprezintă a doua poartă de intrare în Transilvania după defileul Jiului.

Chiar dacă domeniul schiabil este încă insuficient dezvoltat se pare că se fac pași pentru dezvoltarea turistică a zonei, fiind accesibilă auto dinspre Novaci, localitate aflată  la 18 km de Rânca.

Am observat multe pensiuni finalizate, altele în construcție, dar am văzut și un interes din partea localnicilor de a se poziționa pe o viitoare hartă turistică națională.Lipsa unor locuri de distracție, promovarea ineficientă, absența tradițiilor, lipsa pachetelor turistice cu program inclus pot amâna ambițiile gorjenilor de a se poziționa pe harta turismului românesc.Mai multe informații găsiți aici.

Rovinj, un port croat cu influențe venețiene

Rovinj (italiană: Rovigno) este un oraș în Croația, situat în partea nordică a Adriaticii, în zona de vest a peninsulei Istria, și este o stațiune turistică populară și un important port turistic, fiind unul dintre principalele puncte de plecare către Veneția. Are o legătură directă cu fostul colonizator din Evul Mediu printr-o linie de feribot care face legătura cu minunata Veneție. De fapt, orașul Rovinj a făcut parte din Republica Venețiană între anii 1283-1797, iar apoi, până în 1918, din Imperiul Austro-Ungar. Așezarea păstrează influențele venețiene, cu construcții apropiate, zid lângă zid, și străduțe înguste cu pavaje din piatră lustruite de trecerea timpului și a ploilor de toamnă, iar influența austriacă este dată de ordinea și curățenia micului port croat, care impresionează chiar de la prima vedere. 

Locuitorii zonei sunt mari amatori de pescuit, sute de ambarcatiuni cu vele fiind ancorate în portul orașului. Din port, după un popas la localurile ce păzesc malul croat, se poate urca la biserica barocă (Catedrala Sf. Eufemia), de unde se poate admira Marea Adriatică în toată splendoarea ei. Ai senzația că plutesti deasupra mării albastre și liniștite, în mijlocul unei insule cu construcții medievale. Oamenii zonei sunt primitori, au ceva din efervescența italienilor și rigoarea austriecilor, dar sunt foarte mândri că sunt croați și cred că ei reprezintă ramura germanică a slavilor. Sunt punctuali, riguroși, naționaliști moderați în sensul pozitiv al cuvântului, iar ordinea și curățenia sunt un atribut specific croaților — cel puțin așa am simțit eu contactul cu acest teritoriu ex-iugoslav. 

Orașul Rovinj este inclus în mai toate ghidurile de turism dedicate micilor orașe europene, alături de Poreč, Trogir sau Hvar. Croația deține pe malul Adriaticii o salbă de stațiuni de influență venețiană presărate cu rigoarea austriacă; ordinea și eleganța imperialilor austrieci au făcut casă bună cu latinismul venețian. Este important de precizat că aceste meleaguri sunt locuite de cei mai riguroși și corecți dintre slavii europeni. Ei sunt croații care țin piept, la mai toate sporturile de echipă, națiunilor cu populații mult mai numeroase.