O dupa amiază la Sesimbra, Portugalia

Stațiunea turistică Sesimbra situată în districtul Setubal, ne-a oferit prilejul încântător de a petrece o dupa amiază plăcută într-un decor turistic de excepție.La maulul oceanului Sesimbra, un fost port maritim din vremea regelui Manuael I transformat într-un veritabil loc de relaxare cu plaja cu nisip fin, la adapostul furiei oceanului și a vântului nemilos care mătură aproape zilnic coastele portugheze.

Am sosit aici după o scurtă vizită la ruinele castelului maur din apropiere de unde am admirat de la înălțimea dealului amplasarea superbă a Sesimbrei.Am aflat de la localnici că Sesimbra este locul de sosire nu numai a marinarilor, dar și a cablurilor transoceanice. Aproape de castelul maur este biserica Nossa Senhora do Castelo unde am poposit timp de o jumătate de oră admirând încă o dată modestia și bunul simț al portughezilor, dar și pereții bisericii sunt tapetați cu azulleus.Semnele trecerii maurilor prin aceste locuri sunt vizibile la aproape toate locurile turistice din Portugalia la fel de mult ca influența excesiv creștin-catolică .

Sesimbra este raiul iubitorilor de pește oceanic preparat pentru cele mai alese gusturi(atenție la prețuri și porții).Eu personal prefer o mâncare mai mediteraneeană fără pește și după câteva încercări am reușit într-un mod fericit să degust un fel vegetarian care a stârnit invidia iubitorilor de pește din grupul nostru.

Turistul care ajunge la Sesimbra apreciază  plajele cu nisip fin și restaurantele tradiționale de pește, dar  există și o viață de noapte foarte activă, un peisaj încântător la capătul vestic al Europei.

Posdam, între glorie și tragedie

         Posdam este cu siguranță un loc însemnat în istoria Germaniei, poate reprezenta pentru germani un fel de Versailes în stil prusac mult mai cazon și mai modest decat variata originală franceză.Chiar dacă grădinile de la Sanssouci pot rivaliza cu grădinile din Versailles ansambul construcțiilor de la Sanssouci din Posdam sunt realizate în stil mai intim rococo mult mai mic decât rivalul francez.

         Sanssouci este Palatul de vară a lui Frederic cel Mare construit între anii 1945-1947  proiectat și construit de Georg Wenzeslaus von Knobelsdorff. Frederic cel Mare a fost cel care a influențat stilul construcțiilor, proiectele nu au ieșit din cuvântul său, dovadă fiind stilul milităros rezultat la finalul construcțiilor.Se pare că Frederic cel Marea fost cel care a impus modul de viață cazon Prusiei, stil de viață moștenit de Germania care a dus la glorie, decădere, atrocități și apoi renaștere din propria cenușă.

         Conferința de la Posdam din 17 iulie 1944 când Germania a fost divizată, a fost o lovitură dură pentru toate statele estice intrate sub influența rusească până la reunificarea Germaniei din 1989.A fost o lovitură dură aplicată unei națiuni scăpată de sub control în urma unei propagande înfiorătoare, dar spiritul cazon al lui Frederic cel Mare aflat în Adn-ul poporului german s-a manifestat din nou și Germania reunificată este perfect reconstruită, mult mai puternică economic, fiind locomotiva Uniunii Europene..Acest vis european de la Imperiul Roman al lui Cezar până la invaziile lui Napoleon sau Hitler s-au împlinit pașnic într- o uniune economică europeană.

         Am făcut această paranteză pentru a înțelege spiritul Posdamului care spre deosebire de spiritul de la Versailes(dedicat artelor și comtemplării) este un spirit mai modest mai serios, mai pragmatic și mai profund.

         Influența prusacă este pretudindeni atât la Sanssouci cât și în oraș, ordinea prusacă fiind tulburată doar de Viertel Holändisches (Cartierul olandez), Alexandrowka (Colonia rusă) sau de Weberviertel (Cartierul Țesătorilor) cartierele istorice ale Posdamului.

         Poarta norocului (Fortunaportal), care marca cândva intrarea în ansamblul de construcții ale Palatului imperial ne dechide drumul către zona pietonală a orașului Alter Markt unde se poate poposi pentru o bere germană și un deliciul culinar local la unul din restaurantele din zonă.

         Posdamul de după 1989 începe să-și regăsească drumul pe harta europeană a turismului nu numai prin  grădinile de vară de la Sanssouci, ci și prin spiritul orașului care începe să depășescă tragedia din 1945 când a fost aspru bombardat și mutilat și se îndreaptă timid către gloria sa de mult apusă.

Haga, între istorie și nevoia de justiție

         Vizita la Haga s-a desfășurat  într-un moment când nevoia de jistiție este mai mare ca oricând pentru noi românii în perioada post–decembristă, gândul meu a zburat mereu către  justiție, corectitudine și valori europene știind că aici este locul de unde se dă tonul justiției mondiale de cătte Curtea Internaționlă de Justiție cu sediul la Haga, principalul organ jurisdicțional al Organizației Națiunilor Unite.

         După aterizarea pe aeroportul din Amsterdam am călătorit câtre Haga cu trenul timp de 50 de minute ăn care am admirat impresionanta zonă suburbană dintre Amsterdam și Haga. De precizat trenul se deplasa cu viteza de 140 km/h mai rapid decat autoturismele de pe autostrada învecinată cu linia de tren, coborârile și urcările în tren se execută de la nivelul trotuarului, iar ora este perfect acordată cu programul de deplasare al trenului afișat pe panoul interior sau peron.Gara centrală din Haga aflata foarte aproape de centrul orașului ne-a deschis drumul către unul din cele mai liniștite și civilizate locuri din câte am vizitat.

         Seara am poposit la restaurantul tip italian a lui James Olivier unde am servit paste în stil italian excelent pregătite, iar mai tărziu ne-am delectat la concertul lui Anneke Van Giersbergen cu orchestră în formulă de muzică simfonică, apoi mai târziu am dezbătut cu fanii olandezi diverse teme de interes general și am degustat o bere locală.Am rămas impresionați de concert , de atitudinea spectatorilor și de prietenia olandezilor pentru niște estici care încă mai caută treptele civilizației.Ne spuneau printre altele că țara noastră minunată

trebuie respectată și nu batjocorită, ei își respectă țara și fiecare petic de pământ smuls Marii Nordului cu mare greutate și efort.

         A doua zi am fost pe malul mării la Haga chiar dacă vremea era potrivnică un vânt rece și tăios și o ceață densă ne-a întâmpinat pe fruumoasa plajă olandeză plină de tineri petrecăreți, oameni maturi și bătrâni.În ciuda capriciilor vremii faleza și plaja a fost foarte aglomerată, cu greu am găsit un loc la restaurantele de pe plajă dotate cu diverse mijloace de încălzire, pături etc.

         Orașul vestic Haga aflat pe malul Mării Nordului găzduiește pe lângă Curtea Internațională de Justiție și Reşedinţa Regală, Parlamentul, misiunile diplomatice şi Academia Regală de Arte, precum şi sediile a peste 150 de organizaţii internaţionale, Curtea Permanentă de Arbitraj sau Europol, dar tot aici se află poate unul dintre cele mai frumoase muzee dedicate istoriei autoturismului.

         Muzeul Auto Louwman, aflat în imediata apropiere a ambasadei SUA găzdiuește un număr impresionant de exponate din domeniul auto din anii 1887 până în prezent, cu exponate atat europene cât și japoneze sau americane.Vedem aici stații de benzină din trecut, mașini electrice de la începutul secolului sau istoria popularului automobil Volkswagen de la proiectele lui Joseph Ganz la imperiul lui Ferdinand Porche.

         Chiar dacă Haga respiră un aer mai sobru și mai elevat decât Amsterdam, se alinează pe stilul orașelor olandeze, iar peisajul urbam este dominat de cărămida roșie traversată mereu, rapid și în toate direcțiile de neobositele biciclete.În zona gării centrale stilul clasic olandez este înlocuit de construcții tip zgârie-nori care ne amintesc că Haga este centru administrativ și de justiție al Olandei.Pentru noi românii oare mai există un centru admistrativ pentru justiție?