O dupa amiaza la Verona

Fiind o localitate de tranzit către Milano sau Torino, Verona reprezinta un punct turistic accesibil atunci cand strabati cu mașina fascinanta Italie. Sincer sa fiu n-am avut așteptări prea mari de la Verona care pentru mine reprezenta mai mult locul magic în care Shakespeare și-a plasat minunată poveste de dragoste care a impresionat zeci de generatii. Spre surprinderea mea am găsit un oraș cu o istorie cuceritoare în care monumentele istorice moștenite din epoca romană sau medievală se împletesc într-un decor plăcut și incitant.

Deoarece am avut un timp limitat pentru a vizita orașul am poposit în zona centrala chiar langa amfiteatru unde am găsit numeroase restaurante cu specific italienesc de o calitate apreciabilă, doar ocuparea unei mese a necesitat eforturi și atenție pentru că zona era foarte aglomerata de turisti, desi era o zi obișnuită a saptamanii.

Arena din Verona amplasată foarte aproape de râul Adige este un amfiteatru roman foarte bine conservat în zona Piazza Bra, deși zona a fost zguduită de-a lungul vremii de cateva cutremure importante.Acum în loc de lupte cu gladiatori se desfășoare spectacole chiar dacă dimensiunea antică este redusă acum la jumătate din capacitate.Evident ca una din primele spectacole montate aici a fost Aida de Giuseppe Verdi, dar arena a fost si gazda spectacolelor formației Pink Floyd!Ce păcat ca am ajuns cu treizeci de ani intarziere!

Am plecat apoi într-un tur pietonal prin centrul istoric al Veronei admirand celebrul Palazzo della Gran Guardia construit în jurul anului 1600 că un fel de simbol al perioadei medievale în contrast cu arena de spectacole din perioada romană.Azi palatul renovat este folosit mai mult ca sală de evenimente, conferințe și se organizează diverse expoziții.

Am trecut apoi prin Porta Nuova în căutarea celebrului balcon al Julietei aflat ne departe pe Via Cappello pentru ca doream sa vizitam principalul punct de atracție al orașului, fiind simbolul turistic cel mai celebru chiar dacă povestea lui Romeo și Julieta poate că, este una fictiva izvorata din mintea celebrului dramaturg Shakespeare.Casa se poate vizita chiar dacă noi am ajuns la ceas de seara, dar simbolul balconului este mai apăsătoare decât celebra casa devenita un fel de simbol al Veronei.Dragostea umană este întotdeauna mai caldă și mai impresionantă decât zidurile reci ale amfiteatrului roman clădit în urma cu 2000 de ani.

Se inserează, trecem pe langa Podul Castelvecchio(Ponte Scaligero) un pod fortificat peste raul Adige care a fost la vremea construirii sale primul pod cu arc de cerc cu deschidere de 48,7 metri, o alta dovada a ingeniozitatii constructorilor italieni, o mostenire impresionanta care face deliciul turistilor actuali.

Întunericul coboară către oraș, luminile se aprind, ne minunam de îmbinarea plăcută a vechilor construcții cu cele mai noi, toate sunt frumos puse în evidenta de lumini discrete și plăcute, iar noi trebuie sa ne indreptam catre locul de cazare aflat la marginea orașului.Noapte buna Verona!Poate ca vreodată vom reveni pentru un timp mai îndelungat pentru a ne bucura de atmosfera istorică a Veronei.

 

Palatul Primăverii-Casa Ceaușescu, București

 

Printre multe obiective turistice rasarite în perioada post-decembristă revoluționară se numără și casa în care a trăit și ne-a chinuit conducatorul României socialiste Nicolae Ceaușescu și familia sa.Realizarea unui muzeu în casa fostului conducator(dictator) socialisto-comunisto-naționalist Nicolae Ceausescu reprezinta un demers pozitiv pentru cunoasterea istoriei poporului roman chinuit de conducatori avizi de putere și lipsa de cunoaștere a realității istorice a tânărului stat românesc aflat la confluența a trei mari imperii: austro-ungar, rus si turc.

Deși nu pare, suprafața casei este de peste 4000 de metri pătrați, în care se regasesc apartamentele lui Valentin la parter, iar la etaj a cuplului conducător Elena și Nicolae, și a copiilor Zoe și Nicu.Pare un fel de conac boieresc modern de secol XX, dar cu toate facilitățile moderne ale vremii cu bai pentru fiecare cuplu sau copii atașate dormitoarelor cu saloane de relaxare pentru membrii familiei.

Amenajarea apartamentelor este diversă, probabil după gustul fiecărui membru și în funcție de influențele culese din multiplele vizite în Occidentul mult hulit și decadent.Ghidul care ne-a prezentat camerele din palat ne-a informat ca unul din saloane a fost influențat și decorat după saloanele de la Versailles!Probabil, în mintea lorde atotstiutori!Ca unul care am vizitat și Palatul Versailles pot spune ca sunt la ani lumina de eleganță și grandoarea din Versailles care a fost realizată în alte epoca cu alte resurse și mai ales cu meșteri și arhitecti mult mai pricepuți.

Nu am înțeles de ce niște oameni atat de dedicati idealurilor socialiste au dorit sa recreeze lumea burgheza a Frantei din perioada anterioară anului 1789, anul declanșării Revoluției franceze.Ironia sorții a fost ca și cuplul de conducatori ai României sa sfarseasca peste 200 de ani în fața plutonului de execuție într-un avânt revoluționar cu influențe externe și cu multe trădări interne, dar și de popor descatusat care nu si-au gasit direcția, stabilitatea și liniștea națională

Turul ghidat a fost bine organizat parcurgand toate camere disponibile, bai , dormitoare, camere de relaxare, piscină, birouri. Am observat pe parcursul traseului muzeistic tablouri de Gheorghe Patrascu, Octav Bancila sau Camil Ressu, portelanuri primite în dar de la Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, obiecte de fildeș african de la președinții din Congo si Zair, un covor de rugăciune de la sahinsahul Iranului Mohammad Rezā Shāh Pahlavī, portelan olandez din Delft, și candelabre cu cristal de Murano.

Din spusele ghidului am aflat că președintele american Richard Nixon a fost primit la reședința cuplului prezidențial, iar în una din camerele relaxare a lui Nicolae Ceaușescu este prezenta un joc de sah electronic primit în dar de la conducatorul sovietic Leonid Brejnev.Mai exista un joc de șah cu piesele aranjate langa biroul de lucru a lui Nicolae Ceaușescu avand ca model pionii ca țărani și Mircea cel Bătrân ca Rege…A fost un iubitor al sahului, iar în perioada socialista mulți muncitori mai înțelepți se relaxau jucan șah în fața blocurilor comuniste.

În dormitorul prezidential pe fiecare noptiera exista cate un vas decorativ oriental decorat cu scene imperiale din Japonia primit în dar de la dictatorul nord-coreean Kim Ir Sen, iar pe patul matrimonial zac pijamalele originale care erau imbracate de sotii Ceausescu cand mergeau la somn.

Dressingul dublu este impresionant, cred ca vedetele noastre care ne arată pe la televiziuni depozitele de incaltaminte si haine sunt invidioase cand vad o asemenea biblioteca de haine…

Cărțile familiei Ceaușescu nu le-am văzut, probabil pentru că nu exista, doar o mica vitrina cu dictionare de limba rusă, totuși mi se pare ciudat pentru ca din toți cei trei copii care se pare ca au avut rezultate bune  la învățătură nu au avut nici măcar o carte de povesti…Ce copilărie tristă într-o familie de conducatori de stat!

Piscina interioara  din subsolul casei este asemănătoare cu a conducatorilor de carteluri de droguri ascunsă si fara lumina naturala cu un mozaic imens realizat pe peretele interior realizat de doi artiști români.In casa gasesti multe elemente de decor realizata de industria românească socialista de la covoare la mobila.

Televizor Philips din casa este încă funcțional, dar nu am văzut camera pentru proiecții de filme, care se pare ca nu este deschisa publicului sau imaginile pe care le-am văzut la revoluție au fost niște fake-uri grosolane asemeni robinetilor din baie care nu sunt din aur masiv, ci suflati cu pulbere de aur.

În final se viziteaza gradina care era mult mai mare, dar datorită retrocedarilor de teren s-a redus semnificativ, aparand în zona diverse clădiri care deformează realitatea în care au trăit cei din familia Ceaușescu.Doar paunii descendenti ai paunilor adus pentru familia Ceaușescu mai întrețin pulsul vieții trecute din curtea fostului dictator..Rodia din curte nu a reușit sa vindece pe nimeni, un fruct de a cărui existentă noi nu știam în epoca comunista…

În final că un gest de împăcare cu trecutul istoric am scris în cartea muzeului:

oamenii aceștia mi-au marcat copilăria, tinerețea…lipsurile pe care le-am îndurat au fost razbunate prin vizitarea locului în care s-au lafait cei mai iubiți fii ai poporului.