Ierusalim, simbolul credințelor monoteiste

          Cred că nu există loc pe Terra mai disputat, mai venerat, mai plin de patos  conflictual și religios decât Ierusalim.Râvnit de evrei, creștini sau musulmani Ierusalim a fost martorul conflictelor de 2000 de ani dintre diferitele confesiuni religioase, politice sau militare ce a dus la sacrificarea a multor vieți omenești nevinovate prinse în mijlocul unui conflict etern.

          Istoria Ierusalimului foarte tumultoasă și complicată face parte din istoria lumii reprezintă nu doar un centru religios fundamental pentru evrei, creștini sau musulmani reprezintă un câmp de luptă permanent pentru supremația uneia sau alteia dintre religii.Ierusalimul a fost râvnit de imperii, dar a fost și locul perfectde supraviețuire a superstițiilor, a șarlatanismului , al crimelor oribila sau masacrelor în masă.

          Orașul sfânt a luat naștere odată cu ridirarea templului lui Solomon, fiul lui David construit pe Muntele Templului un lăcaș sfânt de cult pentru evrei distrus de babilioneni pentru prima dată, apoi  romanii au fost cei care distrus din nou templul, iar apoi mai târziu musulmanii au distrus complet templul constrind moscheea Masijd al-Aqsa, acest ultim eveniment a dat lovitura de grație evreilor.

          Zidul plângerii despre care se crede că ar fi făcut parte din zidul de sprijin al celui de-al doilea templu, fiind ultima rămăşiţă din templul original se află chiar pe latura vestică a Muntelui Templului și este locul de cult principal al evreilor.Intrarea la Zidul plângerii este securizată cu pasaje de intrare separate pentru bărbați și femei.Aici întâlnim foarte multi evrei ultraortodocși care stau mereu și se roagă citind versetele biblice. Nu sunt foarte prietenoși, nu le place să fie fotografiați, nu intereacționează cu turiștii, ei dețin pensie specială în Israel, nu lucrează, iar scopul lot în viață este rugăciunea permanentă.Din rândul celor mai evlavioși se aleg viitorii  rabini.

          Evident că pentru creștini cea mai importantă bornă turistică și religioasă o reprezintă Biserica Sfântului Mormânt care se vizitează după ce străbatem Via Dolorosa cu cele 14 opriri pe Drumul Crucii străbătut de Mântuitorului Isus  Hristos.La finele celor 14  străbătute pe niște  alei foarte înguste din Cetatea Ierusalimului printre arabi comercianți și printre un aflux de turiști pelerini din toată lumea suprema așteptare este răsplătită cu o coadă uriașă pentru intrarea  în  Biserica Sfântului Mormânt.Acum suntem foarte aproape, așteptarea este încununată de succes  pentru cele 30 de secunde petrecute în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt.Sunt clipe ce nu pot fi descriese în cuvinte, trebuie trăite și tratate cu maximă decență.

          După încheirea vizitei la Biserica Sfântului Mormânt se trece pe la , Piatra Ungerii, se vizitează Paracliselor Sfinte apoi când foame te încolțește îți trebuie curaj pentru a servi masa la arabii din jurul locurilor sfinte, condițiile de igienă fiind foarte precare și prețurile usturătoare .

          Cetatea Ierusalimului răvnită de cruciați, arabi, evrei este un loc permanent de dispută, iar aparentul climat de linițte ascunde o permanentă tensiune acumulată și întreținută timp de 2000 de ani de toate cultele religioase.Toate confesiunile religioase au dorit să pună piciorul în Ierusalim pentru a fi cât mai aproape de locurile sfinte ale omenirii.

          Vizita noastră a inclus și Biserica Româneasca din Ierusalim aflată  în zona cartierului evreilor ultraortodocși,  apoi am efectat urcarea  pe Muntele Scopus pentru vedere panoramica a orasului si a Sfintei Cetați, din păcate vremea cețoasă ne-a privat de fotografii de calitate.Pasul următor a fost vizitarea Muntelui Măslinilor, a urmat vizitarea Bisericii Pater Noster (Tatăl Nostru), a Bisericii Dominus Flevit (Domnul a Plans), iar la final Grădina Getsimani cu Biserica Națiuniilor și Biserica Mormântului Maicii Domnului.

          Muntele Măslinilor  cu altitudinea maximă de 800 de metri este locul unde orice evreu dorește să fie înmormântat este un reper esențial pentru religia iudaică, dar și pentru religia musulmană și creștină.De aici se deschide o panoramă superbă către vechea cetate a Ierusalimului.

          După vizita la Ierusalim rămân cu regretul că nu am vizitat și partea modernă a orașului construită de israelieni după întemeierea statului, nu am putut lua pulsul societății moderne, vizita noastră a fost ancorată în trecutul istoric fără a puncta efectul major al schimbărilor intervenite în ultimii 70 de ani.