Prin Cascais, cu gândul la Eliade

Indiferent de locul de cazare ales Cascais sau Lisabona, ambele locuri trebuie vizitate cu atenție și relaxare pentru a prinde  puțin din spiritul portughez, diferit de spiritul latin sau pragmatismul popoarelor nordice.

Chiar dacă Cascais a sosit destul de târziu pe harta turismului european organizat, transformarea sa, dintr-un sat de pescari obscur într-un reper al turismului european s-a desfășurat lent dar sigur cu concursul nobilimii portugheze și al turiștilor sosiți din Regatul Unit.

Beneficiara unor locuri mirifice, foarte aproape de capătul Europei(Cabo da Roca), cu influențe climatice diferite de clima continental meditereană, vegetație de influență africană pe alocuri (dune de nisip create de vântul oceanic ori plante africane aclimatizate) sau plaje de surf de inspirație australiană(Plaja Guincho fiind cea mai cunoscută).

            Chiar dacă apa oceanului nu depășeste 18 grade Celsius, soarele strălucește generos peste coasta portugheză înblânzind vântul ce pare să nu se mai odihnească.Golfulețe ascunse de umbra construcțiilor din jurul plajelor fac plăcută prezența turiștilor europeni care au descoperit paradisul de la capătul Europei.

Ocolită de război, Cascais a devenit locul de relaxare al spionilor europeni din preajma celui de al doilea război mondial, dar și al oamenilor de cultură, diplomați sau a celor care pasager au poposit aici în drumul către America.

Hoteluri moderne sau restaurante în care se servesc cele mai diverse sortimente de pește, dorind parcă să imprime turistului impresia că satul de pescari nu a murit, dar globalizarea galopantă și asiduă ne contrazice la tot pasul.

Centrul istoric al fostului sat de pescari abundă de restaurante și baruri de noapte pregătite de afluxul vizitatorilor, străduțe înguste, cu clădiri mărunte și îngrijite cu magazine pline de souveniruri definesc personalitatea locului.În centru stațiunii un mall supraetajat pune amprenta globalizării peste satul de pescari.

Locurile importante de vizitat dupăcateva ore de  odihna pe una din plajele staținii, trebuie să cuprindă  Muzeul Castro Guimaraes sau casa în care a locuit cel mai important român care a ajuns în Cascais, este vorba evident de Mircea Eliade pe care tumultul istoriei la obligat să iubească Portugalia...

Costa de Caparica, plajă în bătaia vântului

După un zbor de 4 ore pe ruta București Lisabona, am reușit să aterizăm spectaculos, dar în siguranță pe aeroportul lusitan, după o zgâlțâială zdravănă datorată vântului puternic.Am plecat din București de la o temperatură de 38 de grade Celsius și am ajuns în stațiunea portugheză Costa de Caparica la o temperatură de 18 grade Celsius.

Pentru a ajunge la Costa de Caparica a trebuit să traversăm estuarul fluviului Tejo peste podul 25 Aprilie construit de portughezi în anul 1966 în timpul dictaturii militare a lui Salazar.Pentru foarte multi turiști reprezintă varianta europeană a celebrului pod Golden Gate din San Francisco.Asemănare este izbitoare, fiind construit de aceiași companie având o lungime de 2277 metri și este traversat de 6 benzi de circulație și 2 linii de  de tren.

Aerul rece oceanic de seară, vântul puternic și răcoros au fost doar primele surprize din Portugalia.Dimineața am constata că suntem pe una din cele mai mari plaje vizitate pănă acum cu o lungime de peste 20 de kilometrii și o lățime de peste 100 de metrii în perioada refluxului.

Am admirat în fiecare zi femomenul flux-reflux al oceanului, impresionant pentru un locuitor al muntelui. Mareele apar de cele mai multe ori de două ori pe zi, manifestându-se astfel prin flux şi reflux. Există mulţi alţi factori implicaţi în predicţia exactă a mareelor, căci în afară de mişcările Lunii şi Soarelui fenomenul este influențat și de declinația lunii.Pentru mine statul la plajă a fost o lecție de geografie practică.

Apa oceanului foarte rece, mult mai rece decât apa marilor a făcut pentru noi baia în ocean un sport extrem.Dar nu numai temperatura apei  ne deranja, chiar și valuri înalte de o putere surprinzătoare ne-au creeat o teamă de ocean.Doar surferii, perfect echipați cu costume de izopren, tăiau valurile cu eleganță și rafinament, valsând alene pe crestele valurilor.

Plaja curată, fără aglomerație, dar lupta permanentă cu văntul a creeat un disconfort evident, mai ales că de multe ori cearceaful pe care te așezai era acoperit de nisipul adus de vânt.Umbrelele de soare trebuiau serios ancorate în nisip pentru a ne feri de soarele arzător.La soare era prea cald, la umbră trebuia să îmbraci un tricou pentru a nu tremura.

Cazarea la Hotelul Capariaca nu a excelat nici la capitolul curățenie , nici la capitolul mâncare, hotel de patru stele ponosite (caracterizarea ghidului).Pentru o masă adevărată cu fructe de mare excelent pregătite, asortate cu un vin Matheus merită o incursine la restaurantul șefului de galerie al echipei de fotbal Benfica Lisabona, aflată chiar pe plaja de la Costa de Caparica.În concluzie Costa de Caparica este stațiunea perfectă pentru surferi (australienii ar fi încântați), nu pentru plajă sau baie în ocean.Cu toate surprizele neplăcute au fost multe alte lucruri interesante care au contribuit ca șederea noastră în stațiunea lusitană să se încadreze la genul de concediu reușită.

Haarlem, simbolul lalelei olandeze

Ultimul popas al periplului olandez s-a consumat la Haarlem la numai 20 de kilometri de capitala regatului olandez.De fapt, am ales aceasta locație pentru prețul mult mai accesibil la cazare decât în Amsterdam, beneficiind de o excelentă primire la lanțul hotelier Carlton.La aceste condiții ar fi fost imposibil de găsit o cazare la Amsterdam, un oraș mult mai scump și mereu aglomerat de turiști.

Vizita la Haarlem ne-a oferit posibilitate sî descoperim un fost oraș industrial dezvoltat în secolul XVII-XVIII prin apariția țesătoriilor, a fabricanților de bere, a producătorilor de ciocolată (stimulați de importurile masive de cacao) și mai ales a industriei horticole.Orașul este înconjurat de de câmpuri de flori devenind, mai târziu, un important centru horticol mondial, determinând multe firme din domeniu să-și desfășoare activitatea corporatistă în zona Haarlemului..În fiecare primăvară Harlemul devine orașul florilor, cunoscut şi sub numele de Bloemenstad pentru că în fiecare an are loc o paradă a florilor.Țara lalelor își trage o parte din seva denumirii chiar din zona Harlemului unde agronomii olandezi au creeat prin răbdare și migală soiuri de lalele dintre cele mai diverse și impresionante flori din lume.

Istoria locului spune că in 1593 un profesor austriac de la Universitatea din Leiden, a aclimatizat aici cățiva bulbi de lalele pe care i-a cultivat in grădina Universității.De aici a început minunata poveste a lalelelor exportate peste tot în Europa, devenind chiar brand de țară dintr-un loc unde apa, vântul și câmpia erau stăpânii locului.

Așezat la numai 7 kilometri de Marea Nordului de-a lungul râului Spaarne, Haarlem poate fi cea mai bună locație pentru o incursiune în inima capitalei batave, dar poate fi excelentă ispită pentru a descoperii modul de viață olandez, mult mai simplu, modest și pragmatic decât ne-am închipuit.

Vizita la Haarlem a fost pentru noi prilejul să descoperim o excelentă interpretă olandeză pe nume Anneke Van Giersbergen, acompaniată de trupa Árstíðir din Islanda.Am participat la acest concert deosebit susținut la Sala filarmonică din Haarlem într-o prezență selectă, cu un publc avizat și foarte civilizat.La finalul concertului am avut deosebita plăcere să ciocnim un pahar de vin cu protagoniștii concertului și să schimbăm câteva impresii cu artiștii.

Cel mai impunător edificiu din oraș este Biserica St Bavokerk sau Grote Kirk, turnul bisericii poate fi observat din orice colț al orașului, dar în interior vor descoperii orga Muller și decorațiuni superbe.La fel ca în Delft sau Urecht în zona istorică nici o clădire nu îndrăznește să se ridice la înălțimea turnului bisericii, chiar dacă ne aflăm într-o țară majoritar protestantă cu cel mai mare procent de ateii din Europa.Civilizația și toleranța olandezilor poate este deasupra credinței oarbe și intolerante a unor religii care se doresc educative, dar creează imagini false unor oameni mai puțin civilizați.

Haarlemul olandez, mult mai puțin celebru decât cartierul Harlem din nordul Manhattan-ului din New York (puternic mediatizat de filmele americane), a fost sat olandez ocupat mai târziu de afro-americani, care au colonizat mult mai rapid zona, dar este cu siguranță un loc mult mai plăcut cu o atracție deosebită, un model de civilizație europeană.

Aventura olandeză s-a încheiat cu sentimentul profund al un țări foarte civilizate, un model de dezvoltare cosmopolit, un popor care a știut să folosească în avantajul său natura, tehnica, importând modele care le-au aplicat cu succes și perseverență.O țară mică cu un popor viguros, un model de dezvoltare european, de comportament și civilizație.

De ce iubim Amsterdam...

Amsterdam un oraș fascinant și cuceritor te conectează din prima clipă la o civilizație diferită, mult evoluată, foarte cosmopolită și cu un mod diferit de a percepe realitatea.

De la primul contact cu capitala olandeză ai un sentiment de respect pentru tot ceea ce te înconjoră, fie clădiri istorice, fie construcții  noi cu design modern.Florile, arborii sau canalele si bicicletele care sunt pretutindeni, pavelele perfect alineate și permanent curățate, fie chiar oamenii de diferite naționalități care populează impresionantul oraș devenit parcă o replică nordică la romantica mult prea iubita Veneție.Unii o numesc Veneția nordului, eu am simțit orașul mult mai pragmatic și ancorat în realitate, lupta pentru supraviețuire cu apele mării, tehnica inginerească, comerțul care a dus la înflorirea orașului, dârzenia olandezilor în lupta cu apele mării mă determină să numesc Amsterdam ,,orașul care a învins marea.’’Dar până când?

Prima atestare documentarâ a orașului provine din 1275, dar înflorirea orașukui este legată de comerțul practicat cu Liga Hanseatică. Secolul al XVII-lea este considerata epoca de aur a orașului când olandezii, mult mai pragmatici, au preluat de la portughezi controlul comerțului cu țările din Orient.

Principalul aliat al olandezilor care locuiiesc în jurul râului Amstel în lupta permanentă cu apele invadatoare ale mării a fost moara de vânt.Asanarea terenurilor mlăștinoase, creșterea productivității terenurilor, canalele săpate ordonat, îmblânzirea forței apelor nu ar fi fost posibilă fără acestă minune a tehnicii olandeze de folosire a energiei vânturilor.Astfel s–a creeat terenul pe care a fost ridicat unul din cele mai frumoase, ordonate și libertine zone de pe Terra.

Turiști din lumea intreagă inundă zi de zi străzile din jurul canalelor, un amestec general de bicicliști și puzderie de oameni de toate naționalitățile, fac greoaie circulația autoturismelor în zona centrală.Bicicliștii sunt cei mai protejați, de multe ori am avut impresia că au toate privilegiile unor pietoni.

Civilizația orășenilor din Amsterdam vine din istorie și nu este întâmplătoare, este rodul unei atitudini diferite față de muncă și comerț, mizând pe câștiguri pe termen lung.Dezvoltarea durabilă a început la ei pe la anul 1500 și continuă și acum, dovadă fiind modul vizionar de a acționa în afaceri și modul civilizat în care își tratează aproapele. De aici rezultă multitudinea de libertăți, pentru unii cârcotași doar vicii.

Un exemplu grăitor de civilizație l-am văzut într-un restaurant olandez .La intrarea în restaurant când nu înțelegem de ce grupuri de tineri nu se așează la masa și beau bere stând în picioare, motivul l-am aflat în momentul în care am servit masa.Doar cei ce servesc masa se așezau pe scaune dat fiind faptul că locația era destul de aglomerată, iar cei ce serveau doar băuturi socializau stând în picioare.N-am văzut asta nicăieri în lume pe unde am umblat!

De vizitat la Amsterdam putem să vedem tot ce ne iese în cale de la vizitarea multitudinilor de muzee  până la o simplă plimbare pe strîzile centrale ale orașuilui sau restaurante, localuri, pub-uri,parcuri, monumente istorice, magazine.Nu trebuie ratat: Muzeul Van Gogh care conține cea mai mare colecție de tablouri ale lui Van Gogh din întreaga lume, Muzeul Natțonal, Rijksmuseum este cel mai mare muzeu din Olanda, Muzeul Madame Tussaud’s este exact ca cel din Londra, populat cu figurine din ceară în mărime naturala ale celor mai mari personalitați ale lumii,  pentru a exemplifica doar câteva muzee din multitudinea de centre de cultură ale capitalei olandeze.

Pentru plimbare recomand o plimbare prin Piata Dam unde se află două importante muzee olandeze, Piata Albert Cuyp care  este una dintre cele mai populare si aglomerate piețe din Europa, putem face o plimbare prin Cartierul Rosu(sau Red Light District)  cel mai vechi cartier al orașului totodată centrul principal al plăcerilor carnale de pe continent.Tot în piața Dam veți descoperi Palatul Regal sau Koninklijk huis, a fost construit ca o clădire pentru primărie, dar mai apoi a fost pus la dispoziția Reginei Olandei.

Un loc aparte este reprezentat de Parcul Vondel, cel mai mare parc din capitala Olandei sau de monumentul ,,I am sterdam’’ unde trebuie să realizați un selfie, aflat chiar lângă Rijksmuseum, este o locație foarte animată unde milione de tineri visează să ajungă măcar o dată în viață.

Fără a avea rafinamentul francezilor sau eleganța culinară a italienilor bucătăria olandeză este simplă și gustoasă (să fie rolul mirodeniilor importate din Orient?).La Amsterdam trebuie să savurați o gustoasă supă de muștar, cartofi prăjiți cu maiomeză, prăjitură cu marijuana și evident toate stinse cu câteva sortimente de bere locală.Nu este foarte sănătos, dar foarte tentant, cura de slăbire o vom face la întoarecere acasă. 

Am enumerat doar câteve din multitudinea de motive pentru care iubim Amsterdam, capitala libertății civilizate de pe scumpa noastră planetă albastră.Cărtărescu ar fi putut descrie mult mai frumos și gingaș motivele pentru care noi iubim Amsterdam!

Delft, emblema albastra a Olandei

Plecând din Utrecht, după un parcurs de peste o oră,  am ajuns la destinație în orașul Delft, situat la jumătatea distanței dintre Haga și Rotterdam pe canalul Schie.Parcurgând autostrada am fost foarte impresionat că rulam cu 130 de kilometri la oră, iar  pe calea ferată, uneori paralelă cu șoseaua, trenul olandez se deplasa cu viteză superioară.

Delft a devenit oraș în 1246 (ce istorie și ce tradiții stau în spate), iar numele său este legat de Wilhem de Orania care și-a stabilit reședința în minunatul oraș olandez și este considerat părintele națiunii olandeze.Numele orașului mai este legat și de Compania olandeză a Indiilor de Est care a avut sediul în oraș și este celebră prin faptul că a deținut monopolul comerțului din zona asiatică.

În perioada de glorie a Companiei începută în 1602, dar sediul central stabilit în Delft în 1654 a început și dezvoltarea producției celebrei ceramici  albastre din Delft inspirată de porțelanurile importate din comerțul cu statele asiatice în special cu China.Și în acest domeniu olandezii au fost printre primii europeni care au dezvoltat relații comerciale cu asiaticii pe care le-au perfecționat și chiar au creeat o emblemă în vestul Europei prin impunerea pe piață a ceramicii de Delf, o adevarată emblemă albastră a Olandei.

Orașul Delft este un oraș tipic medieval perfect conservat, în stilul orașelor batave, așezat pe malurile canalelor ordonate și excelent întreținute, iar trotuarele sunt alcătuite dintr-o cărămidă roșie perfect alineată, fără ca vreo cărămidă să deranjeze parcursul în viteză a mulțimii de biciclete care traversează orașul, pe piste trasate de o parte și de alta a canalelor.Am observat că în Olanda trebuie să fii mai atent la pistele de bicicliști decât la autoturisme, iar pe biciclete circulă persoane tinere sau mai în vârstă, indiferent de condițiile meteorologice.Oare cultul pentru circulația pe biciclete este tot un import din civilizația asiatică sau este pur și simplu dorința olandezilor de a face mișcare?Oricum ar fi, cred că pariul cu sănătatea l-au câștigat, deoarece am văzut foarte puține farmacii, în schimb abundă mici ateliere private de ceramică, croitorie sau magazine proprii de prezentare a celebrului cascaval olandez.

Cascavalul olandez prezentat în magazinele de producător în diverse sortimente, cu o multitudine de arome, cascaval proaspăt sau învechit în condiții speciale, fac deliciul cumpărătorilor.Proprietarii pun la dispozitie gustări din toate sortimentele de brânzeturi care se servesc alături de diverse tipuri de muștaruri sau dulcețuri aromate pentru a fi consumate cu diversele tipuri de cașcaval.Este aproape imposibil să reziști tentației de a cumpăra câteva sortimente, proprietarii au fost foarte surprinși de prezența câtorva turiști români rătăciți prin zonă și ne-au făcut o prezentare amănunțită a cascavalulu Gouda.

 Clădirile cele mai  înalte sunt reprezentate de Biserica Nouă(Niewe  Kerk) sau Biserica Veche(Oude Kerk) care prin dimensinea spațială și înălțime domină autoritar micile clădiri cu um singur etaj alineate perfect pe malurile canalelor.Este poate o blasfemie să încerci să pui în umbră monumentalele clădiri, poate de aceea arhitectura orașului a moștenit amprenta tipic medievală, chiar dacă construcțiile sunt destul de incomode, iar mobila pentru interior poate fi introdusă în casă doar pe ferestrele extrem de largi și cu ajutorul scripetelor de deasupra geamurilor.

De vizitat se mai poate vizita Curtea princiară, poarta de Est, clădirea monumentală a Primăriei, Centrul Vermer, Muzeele din Delft sau dacă doriți nenumăratele magazine din zona centrală sau micile restaurante care servesc aproape oriunde platouri cu branză, supă de muștar sau cartofi prăjiți cu maioneză.

În final trebuie să mai scriu câteva cuvinte despre celebrul pictor olandez Jan Veermer van Delft(1632-1675) care s-a născut și a trăit Delft și a cărui lucrări au avut ca temă de inspirație casele și interioarele din orașul natal, dar cea mai celebră piesă a sa o reprezintă ,‚Fata cu cercel de perlă’’, care este expusă la Haga la galeria Mauritius și care supranumită ,,Mona Lisa olandeză.’’ Chipul fetei cu cercel de perlă este omniprezent în toate magazinele de souveniruri din Delft.

Utrecht, centrul religios medieval al Olandei

Primul meu contact cu teritoriul olandez a avut loc la Eindhoven pe un aeroport extrem de cochet și modern, marcat profund  de evenimentele care au avut loc la Bruxeless la numai 130 de kilometri de locul de aterizare, în dimineața sosirii noastre pe teritoriul Țării lalelelor.Obiectivul principal pentru prima zi a fost  Utrecht-ul, considerat centrul religios medieval al meleagurilor batave.

Chiar dacă azi olandezii sunt un popor mai puțin religios și mai puțin înclinat către lucrurile sfinte, emană o bucurie aparte și o dorință fantastică de a trăi și experimenta fiecare segment ascuns al vieții pământene.Am observat că la olandezi tainele și dogmele sunt de explorat , nu de comtemplat.

După ce am parcurs distanța dintre Eindhoven și Utrecht pe o autostradă perfectă(fără taxă de vignetă)pe 3 sau 4 benzi de circulație, admirând câmpurile de pe marginea autostrăzii perfect alineate și brăzdate de canale simetrice de diferite lățimi am ajuns la destinație, după o mică rătăcire într-o zonă centrală aflată în reparație.

Într-o companie selectă, cu o echipă bine informată, am pornit la drum prin centrul orașului Utrecht pentru a admira o fărâmă din istoria unui oraș care deține o mulțime de clădiri din perioada Evului Mediu, care are cea mai mare universitate din Țările de Jos și care organizează cele mai multe evenimente culturale după Amsterdam.Oraș întemeiat încă din perioada romană a devenit în perioada Evului Mediu un important centru religios romano-catolic, dominat de puterea șă influența arhiepiscopului de Utrecht care a efectuat la comanda sa, primele lucrări de îndiguire, dar aceste amenajări hidrografice au perturbat profund circulația mărfurilor de pe Rin și canalele de legătură. 

Utrecht este văzut ca principal reper în nașterea statului olandez prin unirea provinciilor nordice împotriva dominației spaniole, iar puțin mai târziu este emblematică rezistența orașului fortificat împotriva invaziei franceze.În perioada celui de al doilea război mondial orașul a fost ocupat de armata germană și eliberat de forțele canadiene cu 2 zile înainte de data care în calendar este cunoscută acum ca ziua Europei(sau ziua Uniunii Europene). 

Cu toate vicisitudinile istoriei Utrecht și-a păstrat caracterul medieval nealterat, iar acum canalul Oudegracht străbate o zonă turistică admirabilă, perfect conservată, în care distracția, zâmbetul și comportamentul civilizat completează povestea minunată a burgului.Pentru o explorare mai atentă a orașului nu este suficientă o după-amiază, dar timpul ne presează să vedem și alte locuri în care oameni civilizați au domesticit natura în favoarea lor, folosind cele mai curate energii ale Terrei: puterea vântului și forța apei.

Cetatea Făgărașului, o filă din istoria Transilvaniei

          Șoseaua ce leagă Sibiu de Brașov, traversează central orașul Făgăraș, iar la mică distanță de centrul orașului se află unul dintre cele mai bine conservate monumente istorice din perioada feudală de pe teritoriul Romănie, rivalizînd chiar cu complexele feudale occidentale.Foarte puțin promovată în perioada comunistă, pentru că aici a existat una din cele mai cumplite închisori ale sistemului comunist din 1948 până in 1965. Aici au fost exterminați toți reprezentanții mișcării de rezistență și elitele  din Țara Făgărașului.

          Renovarea cetății după anul 1965 și înființarea Muzeului Țării Făgărașului a reintrodus cetatea pe harta obiectivelor turistice, dar consacrarea a înceout după investițiile de renovare a cetății și promovare turistică din perioada de după 1989.

          Izvoarele istorice ne argumentează că Cetatea Făgărașului a fost un important punct strategic pentru apărarea flancului sud-estic al Transilvaniei, iar primele documente care atestă existența sunt din 1445.Primul domnitor care a locuit aici a fost Lazlo Kan, care a început construcția unei noi cetăți.Voievodul Transilvaniei Ștefan Mailat a desfășurat importante lucrări pentru îmtărirea fortificației.

          În anul 1599 Mihai Vitezul a preluat cetatea și a dat o nouă strălucire prin balurile organizate aici pentru nobilimea din zonă.Apoi mai târziu Gabriel Beethlen, Gheorghe Rackozi, își pun amprenta personală, construiesc cele patru bastioane și lărgesc șanțul de apărare.

          Din păcate după anul 1726 cetatea intră în proprietate austriacă și este transformată în garnizoană militară, între 1918-1923 devine lagăr pentru rușii albi, iar apoi până ăn 1948 devine garnizoană a armatei romăne.

          Cettatea Făgărașului reprezintă un sit istoric la nivelul celor văzute în vestul Europei, foarte bine conservat și foarte bine renovat, care merită să întreagească imaginea turistică a Romăniei atît de puțin pusă în valoare.Mândria locuitorilor făgăreșeni îmi dă speranța într-un viitor turistic mult mai activ și profitabil pentru imaginea poporului romăn.

          Chiar dacă istoria locului este un amalgam de istorie romîno-maghiaro-austriacă faptul că locuitorii din zonă sunt atât de mândri și legați de locurile în care trăiesc este o dovadă că vor dăinui aici și în viitor chiar dacă industria de odinioară este inexistentă acum.

          Promovarea Cetatății Făgărașului este un proces permanent, aici având loc nennumărate evenimente culturale de interes național, iar ideea de creeare în zonă a unui restaurant cu mâncare din perioada medievală este un nou argument pentru atragerea turiștilor.