San Pantaleo situat la o altitudine de 166 de metri de nivelul Marii Mediterane într-o zona colinara din regiunea Gallura din Sardinia înconjurată de stânci de granit și vegetatie mediteraneana este un mic satuc sard care oferă priveliști spre munți și mare, fiind un loc foarte apreciat pentru fotografie și apusuri.
Beneficiind de aportul autoturismului închiriat am luat decizia de a ne abate puțin de pe zona costita si sa vedem și alte locuri mai ascunse ale Sardiniei care definesc cultura locală a insulei.San Pantaleo a beneficiat din plin de beneficiile turismului insular, chiar dacă cea mai apropiata plaja se afla la 10 kilometrii distanța. Ascuns între stânci de granit modelate de vânt și cu o priveliste de vis, acest mic sat sard devine rapid unul dintre acele locuri pe care nu le uiți niciodată. Străduțele pietruite, casele albe împodobite cu flori și atmosfera boemă creează o liniște rară, aproape magică, iar tot farmecul satului este dat de unicitatea sa în acest peisaj idilic.
San Pantaleo este cunoscut drept „satul artiștilor”, deoarece mulți pictori, sculptori și designeri s-au mutat aici încă din anii 1960. Atmosfera boemă a atras creativi din toată Europa, dar și dezvoltarea turistica a zonei costiere cand Costa Smeralda a început ascensiunea în turismul mondial
Consacrarea definitiva pentru turismul mondial a satucului San Pantaleo a fost anul 1977 cand scene din filmul “The Spy Who Loved Me” au fost filmate în zonă datorită peisajelor dramatice din jur, a fost și filmul în care Roger Moore și-a pus o amprentă personală asupra personajului principal din seria James Bond.
Deși zona este locuită de mult timp, satul modern s-a format abia la sfârșitul secolului XIX în jurul bisericii dedicate Sfântului Pantaleon și chiar este interesant de vizitat fiind o experinta interesanta de sate sustenabila prin turism, spiritul artistic este prezent peste tot, de la lucrări de arta arhaica pana la sculpturi și picturi moderne.
Majoritatea clădirilor sunt realizate din piatră de granit extrasă din munții din jur, ceea ce dă satului un aspect rustic și autentic, modernismul actual nu a pătruns foarte adanc in comunitate, iar peisajul incantator din jur îmi aduce aminte de satul românesc Rimetea în inima Ardealului.
Produsele cele mai comercializate de oamenii din zona sunt : cașcaval pecorino, lichior sard sau miere, dar pot sa va spun că și aici gelateriile au o inghetata fabuloasă și pentru a te bucura de racoarea inghetatei trebuie sa petreci minute bune la coada.
La San Pantaleo am descoperit Chinotto, o veche bautura italiană asemănătoare cu Coca Cola sau Pepsi realizata de compania italiană Sanpellegrino care produce la băutura carbogazoasă modernă numita Chinotto, la mare succes în Italia anilor 1960 cand globalismul american nu era încă prezent pe scara larga pe piata italiana.Cu gust asemanator cu Coca Cola are totuși o tenta mai amaruie datorată fructului Citrus myrtifolia, un citric mic și amar.
Clădiri vechi agricole, probabil foste grajduri au fost transformate în ateliere de sculptură și pictură, arta la San Pantaleo este la ea acasă inspirată și de peisajele fabuloase ale formațiunilor geologice muntoase care înconjoară satul turistic sard.
Vremea ușor capricioasa, cativa nori amenintatori de ploaie, cateva picături de apa căzute peste noi, un fapt mai puțin obișnuit pentru luna iulie în Sardinia, nu au reprezentat un impediment major pentru vizita noastra, ba chiar ne-am bucurat de putina racoare într-o luna de cuptor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu