La Porto San Paolo, Sardinia, timpul s- a oprit

Porto San Paolo din Sardinia este acolo unde istoria nuragică se întâlnește cu vara italiană Am descoperit Porto San Paolo aproape din întâmplare, căutând o alternativă mai liniștită la marile stațiuni de pe Costa Smeralda. Și cu cât aflăm mai multe despre acest colț de coastă din nord-estul Sardiniei, cu atât îmi doream mai mult să vă povestesc despre locul minunat descoperit, aproape din intamplare. 

Ce m-a surprins cel mai mult a fost să aflu că zona este locuită de mii de ani. Primele urme sporadice de prezență umană datează din epoca neolitică, iar frecventarea teritoriului a continuat neîntrerupt de-a lungul mileniilor. Pe un deal din apropiere de Loiri, satul din interior, se mai pot vedea și astăzi ruine din perioada nuragică — civilizația misterioasă care a construit acele turnuri de piatră caracteristice Sardiniei iar din perioada punico-romană, zona a rămas la fel de vie, locuită continuu. Surprinzător, nu? Numele localității are, la rândul său, o poveste frumoasă: legenda spune că apostolul Pavel s-ar fi oprit aici în Antichitate, înainte de a se retrage într-un schit undeva mai adânc, în interiorul Gallurei. De aici vine numele „Porto San Paolo" — Portul Sfântului Pavel. 

Mai aproape de zilele noastre, istoria devine mai puțin romantică: până la începutul secolului al XX-lea, întreaga coastă a Gallurei era cunoscută ca un bastion al contrabandiștilor. Greu de imaginat asta astăzi, când plajele sunt pline de umbrele și copii care se joacă în valuri. Din punct de vedere administrativ, lucrurile s-au așezat relativ târziu. Satul de coastă a rămas mult timp doar o fracțiune de Tempio Pausania, iar abia în 1979 Loiri (satul din dealuri) și Porto San Paolo (satul de pe litoral) s-au unit oficial într-o singură comună. Până atunci, în zonă persista modul tradițional de viață galurez — creșterea animalelor combinată cu cultivarea viței de vie, organizate în jurul așa-numitelor „stazzi", fermele tradiționale răspândite pe un teritoriu vast, dar foarte slab populat. 

Acest stil de viață pastoral a supraviețuit, surprinzător, până după cel de-al Doilea Război Mondial. Dacă tot vorbim de povești neobișnuite, trebuie neapărat menționată insula Tavolara, vizibilă chiar din port. La doar zece minute cu barca de Porto San Paolo se ridică această insulă stâncoasă, aproape sălbatică, cu mai puțin de 20 de locuitori permanenți. Toți acești locuitori descind dintr-o familie care s-a autoproclamat regală, după ce regele sard Carlo Alberto le-a dăruit insula la începutul secolului al XIX-lea. Practic, Tavolara este considerată unul dintre cele mai mici „regate" din lume — o curiozitate istorică absolut delicioasă pentru orice călător curios. 

Cum arată Porto San Paolo astăzi Astăzi, comuna Loiri Porto San Paolo are un caracter dublu, aproape schizofrenic în cel mai bun sens posibil. Loiri, „capitala" administrativă din interior, e un sat liniștit de dealuri, cu aproximativ 3.500 de locuitori, situat la 15 kilometri de mare — genul de loc unde timpul pare să curgă mai încet. Un măslin secular impresionant te întâmpină chiar la intrarea în sat. Pe coastă, însă, imaginea e complet diferită. Satul maritim, dotat cu unități de cazare moderne, servicii turistice și un port turistic activ, se transformă vara într-un adevărat magnet: dacă în afara sezonului e un loc discret, vara ajunge să fie frecventat de aproximativ 15.000 de persoane. Comuna în ansamblu are astăzi puțin sub 4.000 de locuitori stabili, pe o suprafață de peste 118 km². 

Ceea ce mi se pare fermecător e tocmai acest contrast: poți alege dimineața o plimbare printre dealurile liniștite ale Gallurei, iar după-amiază să fii deja pe o plajă cu apă turcoaz, cu insula Tavolara prezenta dramatic la orizont. Ce merită văzut și făcut Pentru cine plănuiește o vacanță aici, lista de atracție e generoasă: Plajele – Porto Istana și Porto Taverna sunt printre cele mai populare, dar merită explorate și Cala Brandinchi, Isola Piana, Mia Beach sau Costa Corallina, fiecare cu personalitatea ei. Evident că închirierea unei mașini de la reprezentanțele locale din Olbia reprezinta un mare avantaj de mobilitate 

Insula Tavolara, cu creasta ei stâncoasă spectaculoasă, este un adevărat reper vizual al zonei și un paradis pentru cei pasionați de drumeții și natura neatinsă, iar fotografiile noastre sunt dovada unui loc aparte din Costa Smeralda. Excursii de o zi – poziția strategică a localității, la scurtă distanță de Olbia (cu aeroport internațional), face din Porto San Paolo o bază excelentă pentru explorarea coastei nordice a Sardiniei, dar noi am descoperit zona din întâmplare pentru ca cartierul nostru general era situat în Cannigione.

Porto San Paolo este special, cel puțin în ochii mei, nu e un singur monument sau o singură plajă anume, ci felul în care straturile de istorie se suprapun natural peste viața de zi cu zi: urme nuragice și romane, o legendă biblică, un trecut de contrabandiști, un „regat" insular pitoresc și, peste toate acestea, o infrastructură turistică modernă, dar încă departe de agitația marilor stațiuni vecine. Dacă vă doriți o vacanță în Sardinia care să combine plaje spectaculoase cu un strop autentic de istorie și povești locale, cred că Porto San Paolo merită serios luat în calcul.

Porto San Paolo  a fost acel loc de vacanta în care timpul pare ca sta în loc, o lume arhaica și leneșa ce pare deconectată de ambițiile tehnologice moderne care fac ca timpul sa se scurga rapid si fara substanta. Aici am găsit acel loc în care sa evadezi din mediile excesiv urbanizate. Chiar și aici gelateria italiană ne-a rasfatat cu o delicioasa inghetata!

Palau, Sardinia, portul de plecare către La Maddalena

Palau este un mic port al Sardiniei situat în regiunea Gallura și se afla in fata arhipelagului La Maddalena fiind o destinatie turistica extrem de importantă pentru ca este locul de unde turistii se imbarca catre destinatiile superbe ale arhipeleagului La Maddalena. Zona a fost locuita cu mult timp înainte de boom-ul turistic din epoca modernă, fiind un punct strategic pentru controlul traficului maritim din Marea Tireneana. 

Fiind principalul port care deservește traficul maritim către insulele arhipelagului La Maddalena am pășit și noi timid către zona portuara pentru alegerea ambarcatiunii care urma sa ne ducă către Insula Budelli, Santa Maria și către minunata plajă roz, admirata doar de la distanță de pe puntea vasului. La plecare nici nu bănuiam ce aventura ne asteapta-n largul marii. Deși gazdele noastre ne-au oferit o masa pe puntea vasului, a fost o mare teapa, la fel cum am pățit și într-o alta croazieră în Dubai. Mesele servite în largul marii, după confruntarea cu valurile nu sunt chiar așa plăcute! 

Pana la îmbarcare pe vas am avut timp suficient sa exploram mica localitate pescareasca devenită port maritim de importanta turistica. Am trecut pe langa monumentul Milite Ignoto inaugurat în centrul Palaului care comemorează toți militarii italieni căzuți în lupta și rămași neidentificați fiind foarte aproape de portul de plecare către Marea Tireniana. 

În apropiere am descoperit magazine de suveniruri care au o colecție impresionantă de obiecte de artizanat pregatite anume pentru a satisface toate gusturile turistilor, dar cel mai impresionant au fost lucrările de ceramica realizate într-un colorit viu, expresiv și elegant.Ceramica sarda din Palau nu are măreția și dimensiunea ceramicii italiene din insula Capri, dar are o anumită eleganță aparte și un preț mai accesibil. 

Timpul petrecut în Palau s-a scurs repede, iar turistii se pregăteau să urce la bordul fregatei pentru o nouă aventura turistica, așa ca ne-am alaturat grupului pentru a pleca într-o nouă zona iconica a Sardinie. 

Apă albastră limpede și bolovani sculptati de vreme și timp oferă o imagine idilica. Palau este situat într-un golf bine protejat de vânturile nordice, adiacent exclusivistei Costa Smeralda și cu vedere la frumusețea încântătorului Parc Național Arhipelagul Maddalena. Această stațiune turistică și oraș portuar a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și numără aproximativ patru mii de locuitori. Serile de vară sunt pline de viață nocturnă și evenimente, dar este si punctul central de plecare a unei croaziere pe mare de neuitat către insula Budelli, Spargi sau Santa Maria. 

Portul din Palau nu este doar o oprire pe hartă, ci poarta de intrare naturală către paradisul turcoaz al Arhipelagului La Maddalena. Situat strategice chiar în fața insulelor, acest orășel de coastă din nordul Sardiniei își transformă faleza într-un punct de plecare obligatoriu pentru orice explorator al Mediteranei. De aici, vânturile blânde, dar uneori chiar aspre (am simtit puterea lor chiar pe pielea noastra) și ambarcatiunile locale te aruncă direct în inima uneia dintre cele mai spectaculoase rezervatii naturale din Europa.

Porto Raphael, refugiul secret al Sardiniei

Imaginează-ți un loc unde stâncile de granit roz par sculptate de titani, iar marea are nuanțe pe care nici cel mai talentat pictor nu le-ar putea reproduce fidel pe pânză. Acesta este Porto Rafael, un colț de paradis ascuns în nordul Sardiniei, în inima regiunii Gallura, chiar în fața Arhipelagului La Maddalena. Dar Porto Rafael nu este doar o destinație de vacanță exclusivistă; este o poveste vie, un amestec fascinant de mitologie antică și boemă nobiliară a secolului trecut.Noi am pășit pe aceste locuri în căutarea farmecul pierdut al unei lumi care a modelat generațiile următoare de familii bogate ale Europei.

Înainte de a deveni locul preferat al artiștilor și al aristocrației, aceste țărmuri sălbatice au fost martorele istoriei mari..Timp de secole, coasta a rămas neatinsă, protejată de însăși izolarea ei. În interiorul insulei, civilizația nuragica își lăsa amprenta prin misterioasele turnuri de piatră, în timp ce la malul mării, doar păstorii locali și pescarii îndrăzneți treceau pe lângă stâncile uriașe, modelate de vânt în forme fantastice. Pământul acesta emana o energie aspră, o frumusețe brută care aștepta să fie descoperită.Istoria modernă a locului începe ca un basm.

 În anii 1960, un conte excentric și vizionar din Spania, Rafael Neville de Berlanga del Duero, a avut un vis. Ghidat de o viziune nocturnă despre un golf perfect, a căutat acel loc în toată lumea până când a ajuns în Sardinia. Când a văzut apele de smarald din Punta Sardegna, a știut că a ajuns acasă.„Aici voi construi un refugiu pentru suflet, unde natura și omul dansează în armonie.” — Rafael Neville. piazzeta

Spre deosebire de dezvoltările comerciale masive din alte părți ale lumii, contele Rafael a impus o filosofie strictă: arhitectura trebuia să se încline în fața naturii. Casele albe, cu linii rotunjite, aproape organice, au fost construite ascunse printre stâncile de granit și tufele de mirt, respectând topografia sacră a locului. Centrul gravitational al acestei lumi a devenit rapid celebra Piazzetta — o piațetă mică, pavată, care se termină direct pe plajă cu nisip fin. În anii '60 și '70, Porto Rafael a devenit sinonim cu conceptul de dolce vita într-o variantă mult mai intimă și intelectuală decât vecina Porto Cervo. 

Fotografiile expuse pe aleea ce coboară către restaurantul de pe plaja cuprind momente cu celebritatile momentului care au participat la petrecerile intime ce s-au desfășurat la malul marii.Aici nu veneai ca să fii văzut, ci ca să fii liber. Artiști, nobili, actori de la Hollywood și scriitori se adunau la un pahar de Vermentino, desculți, privind apusul care aprindea cerul deasupra insulei Santo Stefano.Marea magie a Porto Rafael este că, intrând în acest sat, timpul pare că s-a oprit în loc. Motto-ul fondatorului său, gravat în piatră — "Să visezi înseamnă să trăiești" — este încă spiritul care guvernează locul. 

Instantanee fotografice expuse surprind de exemplu fie pe Cindy Crawford in the Piazzetta - summer 2002, fie pe Claudia Schiffer in Piazzetta - summer 2002 sau chiar o fotografie de grup cu Rafael Neville (fondatorul localității Porto Rafael din Sardinia), eveniment desfășurat în Piazzetta la data de 21 august 1984. 

Pășind pe potecile înguste, printre tufe de bougainvillea purpurie și parfum de eucalipt, simți și acum vibrația acelei epoci de aur. Istoria nu este îngropată în muzee aici; ea se simte în fiecare piatră albă, în fiecare val care se sparge leneș de mal și în respectul sacru cu care localnicii și vizitatorii protejează acest sanctuar.Dacă vrei să descoperi Sardinia autentică, dincolo de iahturile opulente, oprește-te la Porto Rafael. Ia loc pe o bancă, ascultă șoaptele vântului langa  granitul antic și lasă-te purtat în trecut. Oare ai vizitat vreodată un loc unde ai simțit că arhitectura și natura au fuzionat perfect, sau preferi destinațiile sălbatice, complet neatinse de om? Aici, casele nu par construite de mâna omului, ci mai degrabă modelate de vânt și răsărite direct din pământ. Sunt mici bijuterii arhitecturale cu linii curbe, organice, de un alb imaculat care orbește sub soarele mediteranean. Pereții lor tencuiți grosier par să îmblânzească stâncile aspre de granit roz printre care se adăpostesc.Dar spectacolul suprem aparține naturii. Fiecare căsuță este îmbrăcată într-o explozie cromatică vie: Bougainvillea spectaculoasă, de un violet intens și roz fucsia, se revarsă în cascade bogate de pe acoperișurile terasă, îmbrăcând zidurile albe ca o panza de pictor.,Iasomia sălbatică se cațără pe stâlpii verandelor, parfumând aerul cald al după-amiezii cu note dulci, hipnotice., mușcatele aprinse și tufele verzi de mirt și rozmarin flanchează porțile mici din lemn îmbătrânit de sare, transformând fiecare curte interioară într-un sanctuar secret.

Coborând înapoi spre mare, chiar acolo unde nisipul fin întâlnește apele de cleștar, se află micul restaurant de pe coastă cu prețuri normale. Mesele simple din lemn brut sunt așezate atât de aproape de apă, încât, dacă întinzi piciorul, poți simți mângâierea răcoroasă a Mediteranei. Atmosfera este de o simplitate absolută și extrem de elegantă: auzi doar clinchetul paharelor cu vin rece, murmurul liniștit al conversațiilor și muzica hipnotică a valurilor care se sparg leneș de stâncile de la picioarele tale.A fost o escapadă perfectă pentru o dupa-amiaza prea calduroasa si am avut prilejul sa descoperim o lume a intimitatii după care tânjesc cei cărora viața i-a expus în lumina reflectoarelor.

Umbre, arta și piatra în San Pantaleo, Sardinia

San Pantaleo situat la o altitudine de 166 de metri de nivelul Marii Mediterane într-o zona colinara din regiunea Gallura din Sardinia înconjurată de stânci de granit și vegetatie mediteraneana este un mic satuc sard care oferă priveliști spre munți și mare, fiind un loc foarte apreciat pentru fotografie și apusuri.

Beneficiind de aportul autoturismului închiriat am luat decizia de a ne abate puțin de pe zona costita si sa vedem și alte locuri mai ascunse ale Sardiniei care definesc cultura locală a insulei.San Pantaleo a beneficiat din plin de beneficiile turismului insular, chiar dacă cea mai apropiata plaja se afla la 10 kilometrii distanța. Ascuns între stânci de granit modelate de vânt și cu o priveliste de vis, acest mic sat sard devine rapid unul dintre acele locuri pe care nu le uiți niciodată. Străduțele pietruite, casele albe împodobite cu flori și atmosfera boemă creează o liniște rară, aproape magică, iar tot farmecul satului este dat de unicitatea sa în acest peisaj idilic.

San Pantaleo este cunoscut drept „satul artiștilor”, deoarece mulți pictori, sculptori și designeri s-au mutat aici încă din anii 1960. Atmosfera boemă a atras creativi din toată Europa, dar și dezvoltarea turistica a zonei costiere cand Costa Smeralda a început ascensiunea în turismul mondial

Consacrarea definitiva pentru turismul mondial a satucului San Pantaleo a fost anul 1977 cand scene din filmul “The Spy Who Loved Me” au fost filmate în zonă datorită peisajelor dramatice din jur, a fost și filmul în care Roger Moore și-a pus o amprentă personală asupra personajului principal din seria James Bond.

Deși zona este locuită de mult timp, satul modern s-a format abia la sfârșitul secolului XIX în jurul bisericii dedicate Sfântului Pantaleon și chiar este interesant de vizitat fiind o experinta interesanta de sate sustenabila prin turism, spiritul artistic este prezent peste tot, de la lucrări de arta arhaica pana la sculpturi și picturi moderne.

Majoritatea clădirilor sunt realizate din piatră de granit extrasă din munții din jur, ceea ce dă satului un aspect rustic și autentic, modernismul actual nu a pătruns foarte adanc in comunitate, iar peisajul incantator din jur îmi aduce aminte de satul românesc Rimetea în inima Ardealului.

Produsele cele mai comercializate de oamenii din zona sunt : cașcaval pecorino, lichior sard sau miere, dar pot sa va spun că și aici gelateriile au o inghetata fabuloasă și pentru a te bucura de racoarea inghetatei trebuie sa petreci minute bune la coada.

La San Pantaleo am descoperit Chinotto, o veche bautura italiană asemănătoare cu Coca Cola sau Pepsi realizata de compania italiană Sanpellegrino care produce la băutura carbogazoasă modernă numita Chinotto, la mare succes în Italia anilor 1960 cand globalismul american nu era încă prezent pe scara larga pe piata italiana.Cu gust asemanator cu Coca Cola are totuși o tenta mai amaruie datorată fructului Citrus myrtifolia, un citric mic și amar.

Clădiri vechi agricole, probabil foste grajduri au fost transformate în ateliere de sculptură și pictură, arta la San Pantaleo este la ea acasă inspirată și de peisajele fabuloase ale formațiunilor geologice muntoase care înconjoară satul turistic sard.

Vremea ușor capricioasa, cativa nori  amenintatori de ploaie, cateva picături de apa căzute peste noi, un fapt mai puțin obișnuit pentru luna iulie în Sardinia, nu au reprezentat un impediment major pentru vizita noastra, ba chiar ne-am bucurat de putina racoare într-o luna de cuptor.