De ce iubim Amsterdam...

Amsterdam un oraș fascinant și cuceritor te conectează din prima clipă la o civilizație diferită, mult evoluată, foarte cosmopolită și cu un mod diferit de a percepe realitatea.De la primul contact cu capitala olandeză ai un sentiment de respect pentru tot ceea ce te înconjoară, fie clădiri istorice, fie construcții noi cu design modern.Florile, arborii sau canalele și bicicletele care sunt pretutindeni, pavelele perfect aliniate și permanent curățate, fie chiar oamenii de diferite naționalități care populează impresionantul oraș devenit parcă o replică nordică la romantică mult preaiubita Veneție.Unii o numesc Veneția nordului, eu am simțit orașul mult mai pragmatic și ancorat în realitate, lupta pentru supraviețuire cu apele mării, tehnica inginerească, comerțul care a dus la înflorirea orașului, dârzenia olandezilor în lupta cu apele mării mă determină să numesc Amsterdam ,,orașul care a învins marea.’’Dar până când?

 Prima atestare documentară a orașului provine din 1275, dar înflorirea orașului este legată de comerțul practicat cu Liga Hanseatică.Secolul al XVII-lea este considerată epoca de aur a orașului când olandezii, mult mai pragmatici, au preluat de la portughezi controlul comerțului cu țările din Orient. Principalul aliat al olandezilor care locuiesc în jurul râului Amstel în lupta permanentă cu apele invadatoare ale mării a fost moara de vânt.Asanarea terenurilor mlăștinoase, creșterea productivității terenurilor, canalele săpate ordonat, îmblânzirea forței apelor nu ar fi fost posibilă fără această minune a tehnicii olandeze de folosire a energiei vanturilor.Astfel s–a creat terenul pe care a fost ridicat unul din cele mai frumoase, ordonate și libertine zone de pe Terra. 

Turiști din lumea întreagă inundă zi de zi străzile din jurul canalelor, un amestec general de bicicliști și puzderie de oameni de toate naționalitățile, fac greoaie circulația autoturismelor în zona centrală.Bicicliștii sunt cei mai protejați, de multe ori am avut impresia că au toate privilegiile unor pietoni. 

Civilizația orășenilor din Amsterdam vine din istorie și nu este întâmplătoare, este rodul unei atitudini diferite față de muncă și comerț, mizând pe câștiguri pe termen lung.Dezvoltarea durabilă a început la ei pe la anul 1500 și continuă și acum, dovadă fiind modul vizionar de a acționa în afaceri și modul civilizat în care își tratează aproapele. De aici rezultă multitudinea de libertăți, pentru unii cârcotași doar vicii. 

Un exemplu grăitor de civilizație l-am văzut într-un restaurant olandez .La intrarea în restaurant când nu înțelegem de ce grupuri de tineri nu se așează la masa și beau bere stând în picioare, motivul l-am aflat în momentul în care am servit masa.Doar cei ce servesc masa se așeză pe scaune dat fiind faptul că locația era destul de aglomerată, iar cei ce serveau doar băuturi socializau stând în picioare.N-am văzut asta nicăieri în lume pe unde am umblat! 

De vizitat la Amsterdam putem să vedem tot ce ne iese în cale de la vizitarea multitudinilor de muzee până la o simplă plimbare pe străzile centrale ale orașului sau restaurante, localuri, pub-uri,parcuri, monumente istorice, magazine.Nu trebuie ratat: Muzeul Van Gogh care conține cea mai mare colecție de tablouri ale lui Van Gogh din întreaga lume, Muzeul National, Rijksmuseum este cel mai mare muzeu din Olanda, Muzeul Madame Tussaud’s este exact ca cel din Londra, populat cu figurine din ceară în mărime naturala ale celor mai mari personalitați ale lumii, pentru a exemplifica doar câteva muzee din multitudinea de centre de cultură ale capitalei olandeze. 

Pentru plimbare recomand o plimbare prin Piața Dam unde se află două importante muzee olandeze, Piața Albert Cuyp care este una dintre cele mai populare si aglomerate piețe din Europa, putem face o plimbare prin Cartierul Roșu(sau Red Light District) cel mai vechi cartier al orașului totodată centrul principal al plăcerilor carnale de pe continent.Tot în piața Dam veți descoperi Palatul Regal sau Koninklijk huis, a fost construit ca o clădire pentru primărie, dar mai apoi a fost pus la dispoziția Reginei Olandei. 

Un loc aparte este reprezentat de Parcul Vondel, cel mai mare parc din capitala Olandei sau de monumentul ,,I love Amsterdam’’ unde trebuie să realizați un selfie, aflat chiar lângă Rijksmuseum, este o locație foarte animată unde milioane de tineri visează să ajungă măcar o dată în viață.

 Fără a avea rafinamentul francezilor sau eleganța culinară a italienilor bucătăria olandeză este simplă și gustoasă (să fie rolul mirodeniilor importate din Orient?).La Amsterdam trebuie să savurați o gustoasă supă de muștar, cartofi prăjiți cu maioneză, prăjitură cu marijuana și evident toate stinse cu câteva sortimente de bere locală.Nu este foarte sănătos, dar foarte tentant, cura de slăbire o vom face la întoarcere acasă. 

Am enumerat doar câteva din multitudinea de motive pentru care iubim Amsterdam, capitala libertății civilizate de pe scumpa noastră planetă albastră.Cărtărescu ar fi putut descrie mult mai frumos și gingaș motivele pentru care noi iubim Amsterdam!

Utrecht, centrul religios medieval al Olandei

Primul meu contact cu teritoriul olandez a avut loc la Eindhoven pe un aeroport extrem de cochet și modern, marcat profund  de evenimentele care au avut loc la Bruxeless la numai 130 de kilometri de locul de aterizare, în dimineața sosirii noastre pe teritoriul Țării lalelelor.Obiectivul principal pentru prima zi a fost  Utrecht-ul, considerat centrul religios medieval al meleagurilor batave.

Chiar dacă azi olandezii sunt un popor mai puțin religios și mai puțin înclinat către lucrurile sfinte, emană o bucurie aparte și o dorință fantastică de a trăi și experimenta fiecare segment ascuns al vieții pământene.Am observat că la olandezi tainele și dogmele sunt de explorat , nu de comtemplat.

După ce am parcurs distanța dintre Eindhoven și Utrecht pe o autostradă perfectă(fără taxă de vignetă)pe 3 sau 4 benzi de circulație, admirând câmpurile de pe marginea autostrăzii perfect alineate și brăzdate de canale simetrice de diferite lățimi am ajuns la destinație, după o mică rătăcire într-o zonă centrală aflată în reparație.

Într-o companie selectă, cu o echipă bine informată, am pornit la drum prin centrul orașului Utrecht pentru a admira o fărâmă din istoria unui oraș care deține o mulțime de clădiri din perioada Evului Mediu, care are cea mai mare universitate din Țările de Jos și care organizează cele mai multe evenimente culturale după Amsterdam.Oraș întemeiat încă din perioada romană a devenit în perioada Evului Mediu un important centru religios romano-catolic, dominat de puterea șă influența arhiepiscopului de Utrecht care a efectuat la comanda sa, primele lucrări de îndiguire, dar aceste amenajări hidrografice au perturbat profund circulația mărfurilor de pe Rin și canalele de legătură. 

Utrecht este văzut ca principal reper în nașterea statului olandez prin unirea provinciilor nordice împotriva dominației spaniole, iar puțin mai târziu este emblematică rezistența orașului fortificat împotriva invaziei franceze.În perioada celui de al doilea război mondial orașul a fost ocupat de armata germană și eliberat de forțele canadiene cu 2 zile înainte de data care în calendar este cunoscută acum ca ziua Europei(sau ziua Uniunii Europene). 

Cu toate vicisitudinile istoriei Utrecht și-a păstrat caracterul medieval nealterat, iar acum canalul Oudegracht străbate o zonă turistică admirabilă, perfect conservată, în care distracția, zâmbetul și comportamentul civilizat completează povestea minunată a burgului.Pentru o explorare mai atentă a orașului nu este suficientă o după-amiază, dar timpul ne presează să vedem și alte locuri în care oameni civilizați au domesticit natura în favoarea lor, folosind cele mai curate energii ale Terrei: puterea vântului și forța apei.

Venetia moare, dar nu se predă

La Veneția nu se ajunge doar cu avionul, trenul sau autoturismul, se poate intra pe mare cu feribotul dinspre Marea Adriatică, venind de pe malul vecin din Croația. Dacă în Croația te impresionează corectitudinea și curățenia de tip germanic, la intrarea în Veneția te întâlnești cu o lume total diferită nu la fel de curată, dar plină de istorie și legendă. Intrarea în lagună se realizează lent pentru a nu crea valuri mari și pentru a nu contribui la distrugerea clădirilor venețiene uzate de intemperiile naturii și poate de nepăsarea autorităților italiene. 

Veneția este un simbol al umanității, o oază de istorie, un drum către trecutul istoric al perioadei medievale, este poate cel mai romantic și misterios oraș de pe Terra. Orașul este un adevărat labirint de străduțe întortocheate care duc spre Palatul Dogilor, aflat în imediată apropiere a catedralei San Marco, lângă Clopotnița San Marco, care măsoară 97 metri în înălțime fiind punctul cel mai înalt din zona folosit chiar și de Galileo Galilei pentru observații astronomice. Catedralei San Marco a fost construită în anul 828 de către dogele Giustiniano Partecipazio în stil bizantin, avea rolul de a adăposti moaștele Sfântului Marc Evanghelistul, protectorul orașului. Dacă ai răbdare se poate urca la terasa bazilicii San Marco de unde se poate admira labirintul venețian în toată dimensiunea și splendoarea sa.

Veneția este un tinul al secretelor și al spionajului practicat în perioada de glorie a statului oraș Veneția, poate nu chiar intamplator măștile din oraș sunt la mare căutare. Obsesia Republicii Venetiene pentru secrete era așa de intense incat nici dogele Veneției nu avea dreptul sa consulte arhivele decât în prezența unui funcționar, iar custodele arhivelor era prin traditie analfabet. Demn de remarcat este faptul ca  Archivio Centrale contine cea mai mare arhiva constituita de un singur oras medieval.Venetia a deținut o putere cosmopolita izvorata din spionajul comercial și politic pe care la susținut prin negustorii sai. Puterea imperiului comercial venetian a fost umbrita abia în anul 1498-1499 de navigatorul portughez Vasco de Gama.

Sensibilitatea Republicii Serenissime pentru mister este perfect acompaniata cu atracția venetienilor pentru măști, acestea fiind raspandite mai mult decat oriunde în Europa medievală, obiceiul de purtare a măștilor își are sorgintea în celebrele carnavaluri de dinaintea postului mare care se organizează încă din secolul XIII. Ascunderea chipurilor în spatele măștilor era un soi de egalitarism într-o societate extrem de stratificata, dar și un fel eliberare amoroasă a diverselor combinatii posibile la adăpostul lor. Au luat naștere povesti misterioase de dragoste care au perpetuat purtarea lor până în zilele noastre, măștile fiind simbolul spiritului venețian, iar azi le intalnesti la toate tarabele de suveniruri.

Nu trebuie ratată la Veneția o vizită la meșterii sticlari din Murano , unde se poate asista live la o demonstrație de confecționare a diferite obiecte decorative din sticlă, o călătorie pe canalele venetiene cu gondola sau o vizită la Puntea Suspinelor, Podul Rialto … În plin sezon turistic orașul este foarte aglomerat, reprezintă un adevărat Babilon european cu prezență asiatică sau africană foarte abundenta. Spun asta pentru că turiștii japonezi sunt mai mereu prezenți cu aparate de fotografiat ultraperformante, iar indienii, vietnamezii, thailandezi, chinezii reprezintă aproape majoritatea personalului de servire la terasele din oraș.Tinerii africani sunt prezenți și ei pe țărmul Adriaticii încercând să vândă genți de piele și alte produse contrafăcute. 

După o plimbare pe străduțele înguste sau în barca gondolierilor nu poți să nu simți mirosul de mucegai, iar la baza clădirilor să nu observi eroziunea accentuată asupra cărămizilor. Acest minunat oraș construit pe piloni de lemn infipti adanc in malul lagunei trăiește sub amenințarea  permanentă a apelor. Marea mușcă din pământul Veneției în fiecare zi, uneori chiar o inundă, alteori vântul năprasnic bate cu putere peste clădirile monument care ne aduc aminte de trecutul ei glorios și romantic. Mirosul de mucegai și de tencuiala imbibata cu apa te însoțește pe stradutele înghesuite ale Veneției. Orașul se chinuie să supraviețuiască pentru a spune povestea navigatorilor cu mare talent de negustori, care au marcat istoria Venetiei si au scris o filă de neuitat în istoria lumii. 

Se spune că Veneția se scufundă, dar ea mai poate fi salvată ?