Porto San Paolo din Sardinia este acolo unde istoria nuragică se întâlnește cu vara italiană Am descoperit Porto San Paolo aproape din întâmplare, căutând o alternativă mai liniștită la marile stațiuni de pe Costa Smeralda. Și cu cât aflăm mai multe despre acest colț de coastă din nord-estul Sardiniei, cu atât îmi doream mai mult să vă povestesc despre locul minunat descoperit, aproape din intamplare.
Ce m-a surprins cel mai mult a fost să aflu că zona este locuită de mii de ani. Primele urme sporadice de prezență umană datează din epoca neolitică, iar frecventarea teritoriului a continuat neîntrerupt de-a lungul mileniilor. Pe un deal din apropiere de Loiri, satul din interior, se mai pot vedea și astăzi ruine din perioada nuragică — civilizația misterioasă care a construit acele turnuri de piatră caracteristice Sardiniei iar din perioada punico-romană, zona a rămas la fel de vie, locuită continuu. Surprinzător, nu? Numele localității are, la rândul său, o poveste frumoasă: legenda spune că apostolul Pavel s-ar fi oprit aici în Antichitate, înainte de a se retrage într-un schit undeva mai adânc, în interiorul Gallurei. De aici vine numele „Porto San Paolo" — Portul Sfântului Pavel.
Mai aproape de zilele noastre, istoria devine mai puțin romantică: până la începutul secolului al XX-lea, întreaga coastă a Gallurei era cunoscută ca un bastion al contrabandiștilor. Greu de imaginat asta astăzi, când plajele sunt pline de umbrele și copii care se joacă în valuri. Din punct de vedere administrativ, lucrurile s-au așezat relativ târziu. Satul de coastă a rămas mult timp doar o fracțiune de Tempio Pausania, iar abia în 1979 Loiri (satul din dealuri) și Porto San Paolo (satul de pe litoral) s-au unit oficial într-o singură comună. Până atunci, în zonă persista modul tradițional de viață galurez — creșterea animalelor combinată cu cultivarea viței de vie, organizate în jurul așa-numitelor „stazzi", fermele tradiționale răspândite pe un teritoriu vast, dar foarte slab populat.
Acest stil de viață pastoral a supraviețuit, surprinzător, până după cel de-al Doilea Război Mondial. Dacă tot vorbim de povești neobișnuite, trebuie neapărat menționată insula Tavolara, vizibilă chiar din port. La doar zece minute cu barca de Porto San Paolo se ridică această insulă stâncoasă, aproape sălbatică, cu mai puțin de 20 de locuitori permanenți. Toți acești locuitori descind dintr-o familie care s-a autoproclamat regală, după ce regele sard Carlo Alberto le-a dăruit insula la începutul secolului al XIX-lea. Practic, Tavolara este considerată unul dintre cele mai mici „regate" din lume — o curiozitate istorică absolut delicioasă pentru orice călător curios.
Cum arată Porto San Paolo astăzi Astăzi, comuna Loiri Porto San Paolo are un caracter dublu, aproape schizofrenic în cel mai bun sens posibil. Loiri, „capitala" administrativă din interior, e un sat liniștit de dealuri, cu aproximativ 3.500 de locuitori, situat la 15 kilometri de mare — genul de loc unde timpul pare să curgă mai încet. Un măslin secular impresionant te întâmpină chiar la intrarea în sat. Pe coastă, însă, imaginea e complet diferită. Satul maritim, dotat cu unități de cazare moderne, servicii turistice și un port turistic activ, se transformă vara într-un adevărat magnet: dacă în afara sezonului e un loc discret, vara ajunge să fie frecventat de aproximativ 15.000 de persoane. Comuna în ansamblu are astăzi puțin sub 4.000 de locuitori stabili, pe o suprafață de peste 118 km².
Ceea ce mi se pare fermecător e tocmai acest contrast: poți alege dimineața o plimbare printre dealurile liniștite ale Gallurei, iar după-amiază să fii deja pe o plajă cu apă turcoaz, cu insula Tavolara prezenta dramatic la orizont. Ce merită văzut și făcut Pentru cine plănuiește o vacanță aici, lista de atracție e generoasă: Plajele – Porto Istana și Porto Taverna sunt printre cele mai populare, dar merită explorate și Cala Brandinchi, Isola Piana, Mia Beach sau Costa Corallina, fiecare cu personalitatea ei. Evident că închirierea unei mașini de la reprezentanțele locale din Olbia reprezinta un mare avantaj de mobilitate
Insula Tavolara, cu creasta ei stâncoasă spectaculoasă, este un adevărat reper vizual al zonei și un paradis pentru cei pasionați de drumeții și natura neatinsă, iar fotografiile noastre sunt dovada unui loc aparte din Costa Smeralda. Excursii de o zi – poziția strategică a localității, la scurtă distanță de Olbia (cu aeroport internațional), face din Porto San Paolo o bază excelentă pentru explorarea coastei nordice a Sardiniei, dar noi am descoperit zona din întâmplare pentru ca cartierul nostru general era situat în Cannigione.
Porto San Paolo este special, cel puțin în ochii mei, nu e un singur monument sau o singură plajă anume, ci felul în care straturile de istorie se suprapun natural peste viața de zi cu zi: urme nuragice și romane, o legendă biblică, un trecut de contrabandiști, un „regat" insular pitoresc și, peste toate acestea, o infrastructură turistică modernă, dar încă departe de agitația marilor stațiuni vecine. Dacă vă doriți o vacanță în Sardinia care să combine plaje spectaculoase cu un strop autentic de istorie și povești locale, cred că Porto San Paolo merită serios luat în calcul.
Porto San Paolo a fost acel loc de vacanta în care timpul pare ca sta în loc, o lume arhaica și leneșa ce pare deconectată de ambițiile tehnologice moderne care fac ca timpul sa se scurga rapid si fara substanta. Aici am găsit acel loc în care sa evadezi din mediile excesiv urbanizate. Chiar și aici gelateria italiană ne-a rasfatat cu o delicioasa inghetata!
