Croazieră cu peripetii către plajele din insulele Santa Maria și Budelli din arhipelagul Sardiniei

 

Insula Santa Maria a fost numită după o mică biserică medievală, dedicată Fecioarei Maria, ridicată de călugări care s-au stabilit acolo în Evul Mediu.In perioada medievala Santa Maria a fost un punct de ancoraj pentru navigatori și pescari, iar călugării au întreținut mici grădini și culturi pentru a se autosusține.Prezența lor a dat insulei o aură spirituală, dar mai târziu insula a primit și o aura turistca.în secolele XX-XXI.Zona a fost afectată de incursiuni ale piraților, ceea ce a dus la abandonul insulei pentru perioade lungi, dar mai târziu s-a redescoperit potențialul turistic datorită plajelor cu nisip fin și a coloritului spectaculos al apei din mare.

Zona insulara a intrat în atenția militară, odată cu fortificarea Arhipelagului La Maddalena, și a folosit ca punct strategic de către Regatul Sardiniei și apoi de către Italia. Santa Maria însă a rămas mai puțin locuită, fiind folosită doar ocazional de pescari.

În final frumoasă insulita cu plajele ei cu nisip fin a rămas în mare parte nelocuită permanent, dar a fost inclusă în traseele turistice odată cu dezvoltarea navigației de agrement în Sardinia. Plajele și lagunele sale au devenit renumite pentru apele limpezi și nisipul alb.Astăzi: face parte din Parco Nazionale dell’Arcipelago di La Maddalena, fiind protejată de reglementări stricte.Vizitarea plajelor este permisă, doar cu restricții pentru a conserva ecosistemul fragil.Plajă poate fi vizitată doar printr-un sejur cu plecare din Palau în grup organizat, iar pe insula șederea este restrictionata pentru un timp limitat.Aici nu se mananca, nu se fumează se face doar plajă și poate o baie în marea de o limpezime impresionantă, coloritul apei variind de la culoarea smaraldului către un azuriu în funcție de razele soarelui și reflexiile fondului marin.

După stationarea limitata pe insula Santa Maria am plecat mai departe pentru vizitarea Spiaggia Rosa („Plajă Roz”) al cărei nisip conține fragmente microscopice de corali, scoici și foraminifere ce îi dau culoarea unică.Această plajă a făcut insula celebră în toată lumea.Celebritate supremă s-a instaurat odata cu lansare filmului „Il deserto rosso”.a lui regizorul Michelangelo Antonioni a filmat aici scene pentru aceasta realizare cinematografica de excepțiePlajă poate fi văzută doar de pe ambarcațiunea., nu este permisă vizitare, iar pentru protecție, autoritățile italiene au interzis accesul direct pe plajă încă din anii ’90.Poate fi admirată doar de la distanță, de pe mare sau de pe traseele marcate, privilegiu de care am beneficiat și grupul nostru.

Interzicerea vizitarii plajei a fost determinată de popularitatea „plajei roz” care a atras mii de turiști și acest lucru a afectat ecosistemul: turiștii luau nisip ca suvenir, iar flora și fauna au fost deranjate.Astăzi: Budelli este proprietate a statului italian și parte din Parco Nazionale dell’Arcipelago di La Maddalena. Accesul turiștilor este strict reglementat – plaja nu mai poate fi călcată, dar insula poate fi admirată.

Părăsind liniștea apelor de smarald din jurul insulei Budelli, vaporul își schimba traiectoria spre larg, către insula Spargi.Încă din primele minute se simte diferența: briza devine mai puternică, iar apa capătă un ritm neliniștit, cu valuri care se ridică și se frâng în dâre albe de spumă.

Pasarela din spate scartaie ușor la fiecare balans, iar motorul se aude mai grav, forțăndu-se să taie drumul prin mare.Vaporul se ridică pe creasta valului, apoi coboară ușor ca într-un legănat de leagăn uriaș, iar tensiunea noastră crește odată cu fiecare val.Cei mai curajoși rămân în față și încearca sa filmeze momentul,copiii de pe punte striga de teama, valuri uriase ne plesnesc în fața, fiecare strop de apă sărată ne biciuiește fața și ne lasă pe buze gustul mării.Situația devine critică și privim cu toții către singurul colac de salvare prezent pe puntea vasului.

Privirea e răsplătită însă cu un spectacol incredibil: în stânga, Budelli rămâne în urmă, cu nisipurile ei albe și conturul delicat al plajei roz; în față, Spargi se ridică masiv și stâncos, ca o cetate naturală, cu pereți abrupți ce par scăldați în lumină.Între cele două insule, marea își arată puterea – o scenă autentică a Mediteranei, mai sălbatică decât în golfurile protejate.Traversarea durează doar un sfert de oră, dar pentru mulți turiști pare o aventură în sine.Este momentul în care simți că nu te afli doar într-o excursie turistică, ci într-o călătorie autentică pe mare, unde natura domină și te face să o respecți.A fost o experienta unica și tensionată, dar totul s-a finalizat cu bine, am trăit o experienta pe care la plecare nu am crezut ca este posibil sa avem parte.

Acostam în liniște pe insula Spargi, ne punem hainele la uscat și ne relaxam linistiti, rememorand momentele trăite pe zona deschisa spre largul Mării Tireniene unde valurile sunt foarte puternice nefiind aparate de stancile insulelor.La final ne intoarcem la Palau în portul de plecare, dar o ploaie de vară ne intampina si ne udă din nou, într-o perioada în care ploile sunt aproape inexistente în Sardinia.

 

Porto Cervo, Sardinia, teatrul luxului și al fanteziei arhitecturale

 

Porto Cervo este fără îndoială centrul vital al Coastei Smeralda, locul unde luxul și natura umană se confruntă într-un spectacol greu de găsit în altă parte a lumii. Totul aici respiră opulență: de la iahturile uriașe care se aliniază în port, până la buticurile cu nume sonore din moda internațională și restaurantele în care prețul unei cine pare desprins din poveștile marilor curți regale.În această lume exclusivistă, totul gravitează în jurul banului, al eleganței și al unui rafinament ostentativ.

Dincolo de imaginea de vitrină a luxului, Porto Cervo surprinde prin arhitectura sa unică.Clădirile par desprinse dintr-o fantezie a timpului, ridicate din piatră brută, modelate cu forme rotunjite și neregulate, ca și cum ar fi fost aduse direct din epoca de piatră și reimaginate pentru secolul XXI.Casele și vilele, cu pereți groși și ferestre mici, creează iluzia unor locuințe primordiale, ca niște sculpturi organice săpate în stâncă. Atmosfera seamănă uneori cu cea a caselor din desenele animate cu Fred Flintstone, doar că aici fiecare detaliu este dus la rang de artă și finisat cu migală designerilor italieni.

Istoria locului este legată de Aga Khan care este fondatorul locație de lux din Costa Esmeralda, insula Sardinia care s-a transformat într-un simbol al discretului influent.Bazele stațiunii s-a pus în jurul anului 1962, în perioada de început a fost doar un centru exclusivist port de yachting

        Primele construcții au fost creeate la concepția arhitecților Luigi Vietti, Michele Busiri Vici și Jacques Couëlle sunt angajați pentru a crea un stil arhitectural unic. Se construiesc primele vile și hoteluri (ex. Hotel Cala di Volpe, Hotel Romazzino).Clădirile sunt realizate din piatră, cu forme rotunjite și organice, integrate perfect în peisaj – aspect care va deveni majoritar în Porto Cervo.

        O plimbare lejera prin Porto Cervo trebuie sa cuprinda și zonele in care sunt situate proprietățile de pe dealurile din apropiere unde se pot admira de la înălțime superbele casute de piatra, cu garduri de piatra tapetate de o multitudine de leandrii care creeaza o simfonie a culorilor.Am trait cu un sentiment de împlinire personală pentru ca măcar pentru câteva zile am fost atât de aproape de niște proprietăți superbe care incanta privirea, iar multe alte proprietăți ale oamenilor foarte bogați de pe aceasta planeta sunt ascunse la umbra stancilor si protejate discret de o vegetatie bogata și sisteme de paza sofisticate.

În jurul portului, această estetică neobișnuită se împletește cu luxul modern.Străzile sunt flancate de galerii de artă și magazine de modă ascunse în clădiri ce par să fi fost ridicate cu milenii în urmă, dar care ascund interioare ultramoderne, cu vitrine strălucitoare și decoruri sofisticate. Totul a fost conceput să creeze un contrast puternic între simplitatea aparentă a pietrei și exuberanța consumului de lux.

Seara, Porto Cervo devine un adevărat spectacol social: oamenii se adună în jurul portului, la restaurantele care oferă cele mai fine preparate mediteraneene, acompaniate de vinuri rare și băuturi fine. Prețurile depășesc cu mult limitele obișnuite, dar în mijlocul acestei demonstrații de opulență există și mici plăceri accesibile tuturor. Una dintre ele este, paradoxal, desertul preferat al italienilor – înghețata artizanală. Într-un loc unde orice pare să coste o avere, gelato rămâne surprinzător de accesibilă și cucerește prin savoarea sa autentică.Într-o seară călduroasă, gustul ei fabulos devine simbolul simplu și firesc al unei Italii care știe să îmbine rafinamentul cu bucuriile cotidiene.Chiar și aici în mijlocul oamenilor foarte avuti am gasit un restaurant de calitate cu prețuri mai decente și ne-am bucurat de o cina superbă, mai ales ca veneam după o zi obositoare de călătorii în bătaia soarelui dogoritor, iar foamea trebuia potolită mai ales ca am beneficiat de o locație de excepție.

Astfel, Porto Cervo nu este doar o destinație a celor bogați și celebri, ci și un spațiu al contrastelor: între natura sălbatică a Sardiniei și arhitectura fantastică a clădirilor de piatră, între extravaganta lumii mondene și simplitatea unui con de înghețată.Este un loc unde trecutul și prezentul se împletesc într-un mod teatral, creând un decor unic, aproape ireal, ce rămâne mult timp în memorie.