Porto Quatu, Sardinia, între rafinament și farmec natural

Porto Quatu, Sardinia, aceasta mica bijuterie turistica de pe Costa Smeralda din Sardinia a fost creeata după anul 1970, construită de la zero într-o locație superbă pe modelul unui sat mediteranean artificial, într-un stil asemanator satelor sarde, dar care are toate facilitățile unui loc modern de care beneficiază oameni a căror bugete sunt mult peste media bugetelor cetățenilor obișnuiți.

Luxul și eleganța sunt prezente la Porto Quatu, care se îmbina perfect cu discreția de care beneficiază cei care își petrec zilele de vacanta pe malurile însorite ale Sardiniei, în umbra stâncilor naturale.Arhitectura superbă într-o integrare perfectă cu natura creează un sentiment de liniște sufleteasca, un fel de miraj efemer al omului de rand care visează mereu la acel loc perfect în care sa trăiasca.

Exista o asemănare cu Porto Cervo, dar Porto Quatu este mult mai mic și mai intim, acest mic golfuleț străjuit de stânci in care se adăpostesc ambarcațiuni luxoase pregătite de asaltul marii.Relaxarea domnește peste aceasta mica așezare sarda.În contextul boom-ului turistic al Sardiniei cand Costa Smeralda a devenit un loc de interes pentru turismul mondial Porto Quatu o zona exclusivistă pentru bogații lumii care doresc sa fie departe de zgomotul și tumultul orașelor.

Porto Quatu beneficiază de niște locații superbe de cazare, dar forfota locației este strans legată de zona portului unde restaurante luxoase cu vedere la mare stau în așteptarea clienților cu putere financiara mai puternica. Noi am vizitat locația la ceas de seara cand pregătirile pentru o cina romantica erau in plina desfasurare, iar turistii îmbrăcați elegant se pregăteau pentru petrecerile de seara cu frizzante servit în pahare cu picior înalt. Atmosfera elegantă a zonei este copleșitoare pentru turistul neobișnuit cu rafinamentul locatiilor de lux.

Plimbarea noastra pe faleza portului a fost relaxanta și a reprezentat o terapie a bunului gust, al eleganței, dar a fost și sursa de noi descoperiri. Aici într-un cadru atât de restrâns, portul prinde viața la ceas de seara cand turistii se întorc din traseele costiere spectaculoase ale Sardiniei, cand muzica live și degustări de produse locale transforma locul intr un spatiu vibrant plin de rafinament.

Imbinarea perfecta intre farmecul local tradițional și facilitățile moderne de care beneficiază Porto Quatu devine factor ideal pentru cei care doresc o locatie discreta din care sa descopere farmecul ascuns al Sardiniei.

Marina del Orso, portul turistic din Porto Quatu are în jur de 300 de locuri de acostare a iahturilor pentru bărci de maxim 35 de metri, poziția sa geografică relativ izolată și protejata de stanci a oferit discreția atat de vânată de cei bogați.

De la primul meu contact vizual cu Porto Quatu m-a fascinat arhitectura zonei în perfectă imbinare cu natura, poate fi un model de perfect de armonizare a elementelor naturale cu construcțiile urbane, dar poate ar fi interesant sa știm și costurile amenajarii urbanistice. Acest mic colț de rai nu este o destinatie populara, este o destinatie exclusivista, iar pașaportul de acces se măsoară în dolari sau euro…

 

 

Escală la Basel

Drumul nostru către Olbia(Sardinia) s-a oprit pentru cateva ore între doua zboruri, la Basel, oraș aflat la confluența civilizațiilor europene unde Franța, Germania și Elveția se ating prietenește într-un loc simbolic.

Primul moment de uimire a venit încă de la aterizarea pe aeroportul din Basel, care se află pe teritoriul francez, dar deschide doua porții, una către Elveția, iar alta către Franța, dar deservește și călătorii care tranzitează zona către Freiburg(Germania).Un aeroport care deservește trei țări europene, un miracol de ordine europeană și încredere între cele trei state europene.Este și un exemplu de colaborare transfrontaliera si economica care serveste perfect celor trei tari, dar si un exemplu de cooperare transfrontaliera.

Pentru ca aveam șase ore la dispoziție pana la următorul zbor ne-am hotarat sa vizitam Basel, dar problema era ca nu aveam unde sa lăsăm bagajele în aeroport.Pentru o soluție rapida am apelat la serviciile lui Chat Gpt pentru a rezolva dilema.Răspunsul sau a fost prompt și ne-a indicat ieșirea către Elveția pentru a merge în stația de autobus de unde sa ne urcam in autobuzul 50 care merge pana la gara centrala din Basel unde vom găsi lockere pentru bagaje.Totul a funcționat conform planului și în 30 de minute am scapat de bagaje și am luat la pas zona centrala a orașului Basel plecând de la gara, conform indicației primite de la Chat Gpt.

Am lăsat în urma Gara centrala din Basel, după ce am băut o cafea foarte bună și mult prea scumpă, am parcurs parcul din fata noastra trecand pe langa monumentul realizat de Auguste Barthold, admirand rondurile de flori perfect realizate  și ne-am bucurat de o zi extrem de calduroasa pentru un oraș elvetian.Am ajuns rapid la Biserica gotica Sf. Elisabeth care este în plin proces de renovare și care a fost prima biserica ridicată din orașul Basel după reforma religioasa, iar supriza a fost ca în lateralul clădirii funcționează un local și ca în biserica  pe langa slujbele regulate exista și un scop comercial pentru organizare de concerte, nunti sau evenimente.

Foarte rapid am ajuns în centrul istoric al orașului, foarte curat, trafic lejer, oameni relaxați și magazine foarte atrăgătoare.Nu am putut rezista tentatiei de a intra în magazinul de ciocolata Lindt pentru a degusta diverse sortimente de ciocolata elvetiana.Gustarea ne-a ținut loc si de mic dejun, dar glicemia noastra a crescut exponential!

Basel, fără sa beneficieze de fonduri comunitare este într-un proces accelerat de renovare, zeci de schelele maschează multe clădiri istorice care se doresc a fi conservate.la o prima plimbare prin Basel am descoperit un oraș extrem de curat, civilizat cu un transport comun impecabil, autobuze și tramvaie foarte curate și bine întreținute.

Mai departe chiar în centrul orașului în fața Primăriei din Basel am găsit o mica piata ambulanta cu producători locali extrem de bogată în care roșii, ciuperci de pădure, fructe de sezon sau diverse borcane cu produse locale erau expuse pe tarabele foarte ordonate.Mi-a atras atenția prețul kilogramului de roșii care era de 10 euro, deși eram în mijlocul lunii iulie.

Primăria din Basel, o construcție interesantă realizată în stilul amestecat al unui gotic tarziu și renastere  este și ea în plin proces de restaurare.Clădirea primariei gazduieste guvernul și parlamentul cantonului Basel fiind este amplasată în Marktplatz(Piața Centrala).

Plimbarea noastra pietonala a continuat catre unul din podurile din Basel care traverseaza Rinul și de unde am putut admira cladirile istorice aflate de ambele parti ale răului ce traversează orașul Basel.Culoarea de verde turcoaz a apei este impresionantă și ne-a oferit o alta perspectiva asupra acestui frumos oraș elvetian.

Plimbarea s-a încheiat cu intoarcerea către gara centrala Basel SBB pentru recuperarea bagajelor.Clădirea garii din Basel ste impresionantă, iar gara este un important nod de cale ferată din Elveția cu 16 persoane, iar datorită poziției geografice aflată la confluența a trei țări europene, le deservește pe toate trei.Un exemplu de bună vecinătate, un model pragmatic și modern, demn de urmat pentru  alte grupuri de țări europene.

 

 

La Amsterdam cu vizita la Rijksmuseum

A doua vizită la Amsterdam a fost mai impresionantă decât prima pentru că am avut prilejul de a explora cu pasiune unul din marile muzee olandeze. Mă refer la Rijksmuseum aflat foarte aproape de locul unde vizitatorii Amsterdamului se fotografiază lângă celebrul “I love Amsterdam”, devenit un simbol al orașului.

De data aceasta nu a fost doar Rijksmuseum în plan, au fost mult mai multe, dar aș dori să amintesc de urcarea în turnul din zona portului de unde am avut o perspectivă idilică de la mare înălțime asupra capitalei olandeze. Din anul 2016 A'DAM Tower oferă turiștilor o vedere magnifică de la o înălțime de 100 de metri asupra zonei centrale a Amsterdamului și chiar merită o asemenea încercare pentru că poți observa dintr-o altă perspectivă capitala Țărilor de Jos, poți servi un cocktail la înălțime și poți realiza fotografii trucate de la înălțimea turnului.

Pentru că de data aceasta am venit în capitala de la Harlem cu trenul, am explorat într-o plimbare pe jos toată zona cuprinsă între gara din Amsterdam și centrul orașului savurând, încă o dată, frumusețea capitalei olandeze, un oraș în care spiritul libertin al cetățeanului ajunge la cele mai impresionante cote.

La intrarea la Rijksmuseum, când am plătit biletul de intrare, pe terminalul de plată au apărut instrucțiuni în limba română, acest fapt m-a surprins plăcut pentru că începem și noi să fim cetățeni europeni eligibili chiar dacă conducerea statului olandez ne-a pus atâtea bețe în roate la procesul de aderare în zona Schengen.

Am început timid, dar și cu uimire și entuziasm și am pășit pe culoarele muzeului descoperind arta olandeză din Epoca De Aur care include tablouri din perioada menționată, dar și realizări ale unor artiști de excepție din această epocă. Sunt și multe piese muzeale de import, mai ales din zona asiatică, unde olandezii au făcut comerț. Plimbarea prin Rijksmuseum creează un periplu nu numai printre realizările artistice ale olandezilor, ci mai ales este o lecție de istorie tumultoasă a Țărilor de Jos. Acest popor tenace născut pe acest mic petic de pământ din vestul european a concurat de la egal cu mari puteri maritime precum Spania și Anglia în angajamentul colonial și a spulberat Portugalia în afirmarea intereselor sale.

Lucrările lui Johannes Vermeer sunt la loc de cinste, iar lucrarea ‘“Fata cu turban” este un simbol al picturii olandeze, lucrările lui Van Gogh creează o animație deosebită în jurul autoportretului său și a picturilor sale, dar cea mai impresionantă realizare prezentă în acest muzeu este ‘’Rondul de noapte’’ a lui Rijn van Rembrandt, o capodoperă de care nu-ți poți dezlipi ochii. Am parcurs de mai multe ori camerele muzeului și de fiecare dată am privit împietrit câteva clipe în fața acestei realizări monumentale, care pentru mine, ca novice, mă impresionează în mod deosebit, rămâi fără cuvinte în fața acestei capodopere! Privită din orice unghi, acei oameni par a se uita fix la tine!

Rijksmuseum mai deține colecții de artă asiatică din perioada colonială, iar multe din tablourile expuse reiterează istoria Olandei văzută prin ochii și pensulele pictorilor. Descoperi în realizările lor clădirile urbane care au rezistat timpului, dar și noroiul care poposea mereu pe străzile medievale ale Țărilor de Jos.

Poate că aici întâlnim una dintre cele mai impresionante biblioteci din lume care este deschisă publicului pentru vizitatori, dar și pentru cercetători purtând numele arhitectului care a proiectat muzeul și biblioteca.

Biblioteca Cuypers este cea mai veche bibliotecă de istorie a artei din Olanda și este construită din același stil arhitectonic neogotic cu balcoane din fier forjat, ferestre înalte cu rafturi masive de cărți care urcă până-n tavan.

La a doua vizită am avut norocul să beneficiez de o vreme mult mai bună decât la prima mea vizită, soarele a fost mult mai generos, iar fotografiile au dezvăluit un Amsterdam mai luminos, cu peisaje urbane de vis, chiar dacă au fost create cu mult timp în urmă. Am trecut la pas pe străduțele pline de biciclete străjuite de canalele care împânzesc orașul Amsterdam, am admirat de la distanță Turnul Munttoren, un turn care inițial a fost parte a uneia din părțile medievale ale orașului, acesta fiind un simbol local, o dovadă vie a transformării.

Mai târziu, hoinărind pe străzile mereu aglomerate m-am oprit pentru câteva instantanee fotografice la Turnul cu Ceas, o construcție din piatră și cărămidă roșiatică care reprezintă Turnul de Vest parte din Biserica Westerkerk, aici am aflat că este locul unde celebrul Rijn van Rembrandt a fost înmormântat, fără a se cunoaște locul exact. Mă urmărește mereu acest geniu al picturii olandeze, la această a doua vizită stă mereu în atenția mea memoria celebrului pictor.

Fără să-mi dau seama am ajuns în apropierea unui alt punct important al capitalei olandeze, care a avut un rol important în perioada medievală când mărfurile care intrau în oraș erau supuse unui proces de cântărire, probabil pentru impozitarea mărfurilor ce treceau de De Wang sau Casa de Cântărire, care pentru început a fost o altă poartă de intrare în oraș. Pe etajele superioare erau găzduite Casa Breslelor, iar fiecare breaslă avea câte un turn distinct. Și acest loc a fost imortalizat de Rembrandt în una din lucrările sale care are numele “Lecția de Anatomie a lui Dr Nicolaes Tulp”.

Pentru că nu am rezistat tentației de a efectua o plimbare pe canalele Amsterdamului am descoperit un alt loc emblematic reprezentat de Biserica cu cupolă (Lutherse Kerk), o clădire magnifică în stil baroc olandez construită de comunitatea luterană. A fost mistuită de incendiu în trecut, iar acuma destinația sa este schimbată. Se realizează diverse evenimente culturale, nunți, conferințe fiind în continuare un reper istoric al capitalei Țărilor de Jos, dar cu o destinație culturală.

Partea gastronomică este mult mai modestă decât în Franța sau Italia, dar se pot degusta platouri de cașcaval delicioase sau o supă de muștar de care am avut parte în premieră în așteptarea unei beri Heineken de la casa ei. Chiar dacă berea Amstel este un concurent serios, Heineken este mult mai apreciată, poate și datorită răpirii pentru răscumpărarea a patronului fabricii, care în momentul eliberării a zis că a fost torturat pentru că a fost forțat să bea bere Carlsberg. O strategie de marketing sau un fapt real?

Amsterdam rămâne pentru mine un oraș fabulos, cu aspect arhitectonic minunat, emblematic pentru un oraș liber de inhibiții în care viața pulsează la cote ridicate și viciile sunt sub un aparent control, căci natura umană mereu tinde către limite superioare, uneori greu de înțeles de către popoarele primitive mai ales sub aspectul libertăților umane. Cărămida roșie prezentă în construcții, câteodată și în pavaje stradale dă un aspect luminos orașului, iar alinierea clădirilor aranjate de-a lungul canalelor creează o senzație de basm medieval în care o mulțime de bicicliști invadează zilnic orașul.