Alba Iulia, capitala simbolică a principatelor române

După realizarea lucrărilor de reabilitare a cetății Alba Iulia, orașul și-a reprimit istoria, parcă în mod intenționat supusă uitării și începe să renască o zonă turistică de o importanță sentimentală și istorică pentru poporul român.

Istoria acestor meleaguri transilvane începe din perioada romană odată cu  înfințarea de către împăratul roman Traian a coloniei Apulum  pe ruinele unei foste așezări dacice.Cuceritorii romani atrași de bogățiile aurifere din zonă au  creeat una din cele mai puternice colonii romane de pe teritoriul Daciei , au înființat monetărie chiar la Apulum și odată cu intrarea Daciei sub stăpânirea romană, a început să domnească aici un spirit nou de viaţă şi de progres impus evident de civilizația romană cuceritoare.

Importanța istorică a zonei a fost marcată de evenimentele istorice  petrecute aici începând cu  1599-1600, pentru prima dată în istorie, Mihai Viteazu a unit toate teritoriile locuite de români, proclamându-se ‚‚ Prinț al Țării Românești, al Transilvaniei și al întregii Moldove’’, iar apoi mai târziu proclamarea unirii Ardealului cu patria mamă (la 1 Decembrie 1918), marea sărbătoare națională a Românilor.Trebuie menționat că tot aici s-a petrecut încoronarea marelui rege Ferdinand I ca rege al tuturor Românilor (în ziua de 15 Octombrie 1922).

Cetatea Alba Carolina a fost construită în perioada stăpânirii habsburgice în Transilvania între anii 1715-1738, fiind una din fortificațiile bastionare de primă importanță din Transilvania.

Cele două imperii care au stăpânit vremelnic aceste meleaguri transilvane de importanță crucială pentru istoria poporului român, nu au fost numai asupritoare, dar au avut și o importantă latură civilizatoare pe care de multe ori ne ferim să o recunoaștem.

Pentru asumarea trecutului nostru trebuie să menționăm că tot la Allba Iulia, este înmormântat Iancu de Hunedoara, în Catedrala Sf. Mihail. iar pe piatra sa funerară stă înscris "s-a stins lumina lumii"Personaj comun al istoriei româno-maghiare, de numele lui se leagă modernizarea castelului Corvinilor(Huniazilor), unul din cele mai frumoase castele medievale din Europa.

Am enumerat numai câteva repere istorice care m-au determinat să vizitezte locuri, dar și dorința de a cunoaște istoria acestui popor atât de frămîntat în propriile obsesii ăntr-o istorie comună europeană.

Muzeul Unirii din Alba Iulia este un popas obligatoriu pentru vizitatorii care ajung pe locurile simbolice ale poporului român, iar vizita pe aceste meleaguri istorice poare însemna o după-amiază plăcută și agreabilă care îmbină trecutul istoric cu agrementul la una din terasele sau restaurantele din zonă.

 Alba Iulia este fără îndoială un punct istoric național, multietnic și cultural ce se înscrie pe harta turismului european, poate de aceea afluxul tot mai mare de turiști europeni poposesc pe aceste locuri sfinte ale poporului român.

Trieste, poarta de intrare în Italia

         Trecerea din Slovenia în Italia s-a făcut aproape fără să realizăm, peisaj identic, poate doar automatele de taxare pentru autostradă ne-au semnalat trecerea graniței cu Italia, atât de bine păzite până în 1989.

După un parcurs de 1000 de kilometri prin Ungaria și Slovenia pe autostradă impecabilă am sosit fără probleme la L'Angolo Dei Ciliegi , locul stabilit pentru cazare, aproape de autostradă, la aproape 5 kilometri de centrul localității Trieste.

Fostă colonie romană din perioada domniei lui Iulius Cezar, Trieste a cunoscut mai multe perioade de glorie în perioada bizantină, iar apoi a făcut parte din imperiul Austro-Ungar, perioadă care a influențat foarte mult arhitectura orașului, vizibilă și astazi.Trieste este poate cel mai atipic oraș italian, port la Marea Adriatică situat în golful Trieste pe o fîșie îngustă de pământ, loc strategic, cu o puternică influență austriacă,slovenă și croată, dar cu specific italian.Orașul a imtrat definitiv în componeța Italiei în 1975, când disensiunile cu fosta Iugoslavie s-au rezolvat din punc de vedere juridic.

Principalele zone turistice ale orașului se află pe faleza portului și ăn apropiere unde se poate vizita Piazza dell'Unità d'Italia(ceamai mare piață cu deschidere la mare). Palazzo del Governo (sediul locotenenței austriece), Teatro lirico Giuseppe Verdi,, Palazzo Stratti, Palazzo del Municipio(primăria), Palazzo Pitteri, Palazzo Vanoli, Palazzo del Lloyd Triestino sau Castello di Miramare.Impresionant este Castelul de Miramare, care a fost construit din ordinul lui Ferdinand Maximilian de Habsburg, care a decis să aibă o reședință la marginea orașului Trieste, cu vedere la mare și înconjurat de o grădină superbă.

De la L'Angolo Dei Ciliegi la Trieste ne-am deplasat cu autobuzul, fiind feriți de grijile parcării pe un loc foarte aglomerat, fiind scutiți de coborârea și urcarea serpentinelor ce duc spre centrul localității și faleza pietonală.

Trieste merită a fi vizitată de toți cei care tranzitează Slovenia către Italia pentru o seară romantică intr-un oraș care a cunoscut tumultul istoriei, fiind disputat de autoritățile austro-croato-sloveno-italiene.Italienii au câștigat un port important și au recuperat o bucățică din istoria romană, dar au moștenit arhitectura ordonată a imperiului austro-ungar din zona portuară și au creeat o importantă poartă de intrare spre Italia

 

â

Bucovina, o fila din istoria Moldovei

Am poposit pe meleagurile moldovene după ce am străbătul Transilvania trecând prin judetele Hunedoara,  Cluj și Bistrița, traversând celebrul pas Tihuța, un drum superb(nerecomandat tirurilor pe perioada de iarnă), care ne-a introdus în ținutul bucovinean.Spre surprinderea mea am dat de un peisaj miraculos, trecătoarea care face legătura între Transilvania si Bucovina fiind străjuită de o parte și alta a drumului de o pădure deasă, parcă desprinsă din poveștile bunicii.Acest peisaj mirific a devenit popular din momentul în care am pășit pe teritoriu Bucovinei

Această provincie din nord-estul României este poate cea mai renumită zonă turistică din Moldova străbună, aici se află cele mai grăitoare dovezi din istoria medievală a poporului român.Toate aceste exemple de ortodoxie sunt puse în evidență de lăcașele monahale construite aici în secolele al XV-lea si al XVI-lea, sub domnia lui Stefan cel Mare (1457-1504).

Chiar dacă, și aici, industria românească aproape că nu mai există am întâlnit oameni aprigi, inimoși și gospodari.Puzderia de case construite, mai toate cu etaj, cu curti ordonate și îngrijite, multitudinea de pensiuni apărute după 1989 ne arată că turismul poate fi o șansă pentru singura provincie modovenească care s-a aflat sub administrație austro-ungară mult după gloriosa epocă din perioada domniei lui Ștefan cel Mare.

Cartierul general pentru vizitarea mănăstirilor moldovenești l-am stabilit la Gira Humorului de unde am plecat către mănăstirile Humor și Voroneț, apoi mai departe către Moldovița și Sucevița , iar la finalul periplului monahal ne-am recules la Putna unde se odihnește pe veci, Ștefan cel Mare,cel mai important domn moldovean.

Mănăstirea Humor (denumită uneori și Mănăstirea Humorului) este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1530 în satul Humor de către marele logofăt Toader Bubuiog. Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului (sărbătorit în fiecare an pe 15 august) și Sfântul Mucenic Gheorghe (sărbătorit la 23 aprilie)

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț astăzi cartier al orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.Este cea mai celebră mănăstire bucovineană și pentru celebra frescă exterioară care conține  o nuanță a culorii albastre specifică  numită albastru de Voroneț.Această culoare se pare că a fost produsă după o  rețetă secretă având la bază un mineral mineralul azurit. Importanța acestei culori rezidă și în faptul că are o rezistență deosebită la influențele meteorolgice care distrug, în timp, fresca.Acest lucru se observă pe partea nordică și nor-estică a peretelui exterior unde fresca mai pastrează doar o culoare de albastru..

Mănăstiriea Moldovița fost construită în voievodul Petru Rareș, iubitor de artă și continuator al tradiției moștenite de la tatăl său , Ștefan cel Mare, a ales locul bisericii mai la șes de cea ctitorită de Alexandru cel Bun și a construit actuala biserică a Moldoviței în anul 1532, închinând-o aceluiași hram „Buna Vestire”, împrejmuind Biserica Moldovița cu ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortărețe.

Mănăstirea Sucevița este situată la 18 km de Rădăuți,ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei).După venirea pe tronul Moldovei, in anul 1595, Ieremia Movilă adaugă bisericii doua pridvorase, amplasate la intrare, zidurile și turnurile din incinta, care conferă mănăstirii aspect de cetate medievală, fiind închinată hramului învierea Domnului.Este după părerea mea cea mai impresionantă și mai frumoasă mănăstire din Bucovina.

         Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești., fiind amplasată la 33 kilometri de orașul Rădăuți, foarte aproape de granița de nord a țării. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de către Mihai Eminescu. Potrivit vechilor cronici moldovenești, zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.A suferit mai multe modificări în decursul istoriei fiind devastată de mai multe ori, apoi restaurată.Putna este cea mai importantă mănăstire românească, aici fiind înmormântat domnitorul Ștefan cel Mare.

Vacanță pe litoralul Adriaticii, la Rimini

Dacă vizita la Veneția mi-a produs un gust amar, șederea la Milano mi-a deschis ochii eleganței italiene,dar plăcerea de a vizita locuri din Italia am descoperit-o la Rimini într-o scurtă ședere de 7 zile pe litoralul de  la Marea Adriatică.

Orașul Rimini dispune de o plaja superbă întinsă pe malul mării pe o lungime de 16 kilometri, cu lătimea de 100 de metri, cu nisip fin, fără scoici sau mucuri de țigară, cu umbreluțe și șezlonguri perfect alineate pe toată lungimea plajei.Toate plajele sunt private și sunt cu taxă, sunt foarte curate și perfect întreținute de micii proprietari ai loturilor de plajă.Practic la Rimini nu există o zonă centrală toată stațiunea este animată și parcă construită pentru a nu aglomera o anumită zonă, iar călătorul sosit aici să nu se simtă tratat ca un  turist de ‚,second hand’’,

Chiar dacă plaja este superbă, dotată cu toate facilitățile moderne; salvamar, șezlonguri comode, umbreluțe cu mese, bar la intrarea pe plajă, locuri de joacă pentru copiii, mese de tenis de masă, teren de volei sau teren de pentanque, un mare disconfort creează armata de africani care doresc mereu să vândă ‚‚chinăzerii’’ ieftine și de proastă calitate sau vietnameze și filipineze care doresc să-ți facă masaj.În rest, soarele, apa mării perfectă pentru baie și briza mării care începe să bată la orele amiezii creează o armonie perfectă și relaxantă pentru un sejur perfect.

Surpriza cea mare pentru mine nu a fost numărul mare de români pe care i-am întâlnit și lucrează aici, Italia devenind țara care i-a adoptat și le-a dat o șansă, ci părerea excelentă a italienilor de angajații lor români.Am întâlnit italieni calzi și primitori, amabili și drăguți, mult mai ospitalieri decât locuitorii din alte zone ale Europei.

Invazia de turiști ruși foarte bogați și puțin civilizați creează un sentiment de frustrare și teamă, dar mulțimea de vărstnici italieni cu familiile mai tinere prezenți în Rimini ne amintește că suntem încă în Europa socială unde pensionarul italian trăiește o a doua tinerețe.

Pentru a atinge obiectivele turistice din zona Rimini, majoritatea hotelurilor pun la dispoziția turiștilor biciclete cu care se pot deplasa spre obiectivele din apropiere.Aș aminti aici doar zona centrala a orașului vechi cu Arcul lui Augustus, cel mai vechi arc din Italia, Biserica  Sfântul Augustin, fosta catedrală a orașului, Templul Malatesta realizat din marmură cu o arhitectură impresionantă, Castelul Sismondo ridicat de ordinul Sigismondo, Podul Tiberius și în mod special Muzeul goților cu cele 3500 de obiecte expuse din al doilea război mondial.

Un alt traseu turistic se poate realiza cu autocarele firmei Bonelibus, tichetele se cumpără de la agenția de turism, traseele cele mai importante sunt către mica republică San Marino sau către Santarcangelo, o locație superbă care nu trebuie ratată.

Recomand cu căldură, Rimini, pentru cei care doresc un pic de soare, plajă curată, atmosferă civilizată, familii cu copii, pensionari, iubitori de pizza  sau paste italienești și mai ales acelora care s-au îndrăgostit de Italia.