Opatija, Croatia, prima stațiune la Marea Adriatică

Nașterea statiunii Opatija este puternic ancorată de trecutul de colonie imperială a Croației, astfel în 1889 apare pe harta imperiului austro-ungar prima stațiune la Marea Adriatică. Deși este un relief muntos, pe alocuri chiar stâncos, fără plaje cu nisip, clima mediteraneană favorizează amplasamentul stațiunii croate într-un decor natural foarte plăcut. Apa limpede, cristalină asemenea unui lac de munte, îmbie turiști către apa Adriaticii pentru o baie relaxantă.

Opatija este un amestec de istorie și stațiune turistică, găsești la tot pasul clădiri cu arhitectură a secolului XVIII, dar și hoteluri moderne la cele mai înalte standarde internaționale capabile să satisfacă cele mai diverse mofturi. N-am zăbovit decât câteva ore în superba stațiune croată și au fost suficiente să-mi atragă atenția asupra eleganței moștenite din secolul trecut, dar și grija a autorităților locale pentru prezent. 

Gândul m-a dus instantaneu la Băile Herculane, o cunoscută stațiune românească din timpul imperiului, dar din păcate într-o stare de degradare foarte avansată.Croații au știut să păstreze și să fructifice moștenirea imperială, reușind să creeze noi standarde de eleganță, însă stațiunea românească a ajuns pe mâinile unor impostori penibili care nu au reușit să pună în valoare cea mai cunoscută stațiune balneoclimaterică românească din secolul trecut. Opatija, perla Rivierei croate așezată în Golful Kvarner cu o tradiție balneară de peste 170 de ani impresionează mereu prin stil arhitectural, peisaj chiar dacă nu are plaje cu nisip. Plajele sunt cu pietre sau betonate. A fost una din destinațiile preferate ale Împărătesei Sisi, care a iubit mai mult sudul Imperiului cu ieșire la mare decât nordul muntos al imperiului. 

Trecerea prin Opatija trebuie marcată și cu vizite la grădina James Park, parcul natural Ucka, Biserica St. James, Biserica Buna Vestire sau sculptura ‚”Fata cu pescăruș”, situată pe malul mării, simbolul stațiunii croate. Opatija este un exemplu de promovare și conservare a turismului, dar din păcate de multe ori călătorim prea departe și nu observăm că paradisul poate fi atât de aproape de noi.

 

.

Postojna, Slovenia, cea mai mare peșteră din Europa

         Periplul turistic prin fostele republici federative iugoslave te poartă spre locuri unice în Europa, unde natura  a modelat un peisaj parcă desprins din filmele de sciente fiction.Un astfel de loc l-am întâlnit la peștera Postojna din Slovenia, considerată cea mai mare peșteră europeană, având o întindere a galeriilor de peste 20 de kilometrii, din care sunt amenajate pentru turiști doar 5 kilometrii care se străbat cu trenulețul.
       Traversarea peșterii creează senzații asemenea unui montagne russe natural, nu datorită vitezei de deplasare, ci datorită senzației că te lovești la cap în tunelurile subterane pe care le traversezi.Vizita în interiorul peșterii durează circa 2 ore, se vizitează Sala de concerte, peșterile frumoase sau Proteus anguinus care reprezintă o specie de animal perfect adaptat vieții subterane fară ochi , care se găsește doar aici.
        Peștera este electrificată, însă o pană de curent este posibilî oricând, noi am avut parte de ea, însă gazdele foarte amabile au rezolvat rapid problema (nu știu dacă această întâmplare face parte din regia spectacolului carstic la care ești invitat…)
         Stalagmitele și stalactitele ce te înconjoară te fac să te simți parcă în altă lume, iar în sala de concerte trebuie să încerci după câte secunde se întoarce ecoul vocii tale.Tot timpul cât am traversat Slovenia am avut senzația unei regat de basm din poveștile copilăriei, popasul de la Postojna a întărit acest sentiment.Mai multe informații aici.