Insula Santa Maria a fost numită după o mică biserică medievală, dedicată Fecioarei Maria, ridicată de călugări care s-au stabilit acolo în Evul Mediu.In perioada medievala Santa Maria a fost un punct de ancoraj pentru navigatori și pescari, iar călugării au întreținut mici grădini și culturi pentru a se autosusține.Prezența lor a dat insulei o aură spirituală, dar mai târziu insula a primit și o aura turistca.în secolele XX-XXI.Zona a fost afectată de incursiuni ale piraților, ceea ce a dus la abandonul insulei pentru perioade lungi, dar mai târziu s-a redescoperit potențialul turistic datorită plajelor cu nisip fin și a coloritului spectaculos al apei din mare.
Zona insulara a intrat în atenția militară, odată cu fortificarea Arhipelagului La Maddalena, și a folosit ca punct strategic de către Regatul Sardiniei și apoi de către Italia. Santa Maria însă a rămas mai puțin locuită, fiind folosită doar ocazional de pescari.
În final frumoasă insulita cu plajele ei cu nisip fin a rămas în mare parte nelocuită permanent, dar a fost inclusă în traseele turistice odată cu dezvoltarea navigației de agrement în Sardinia. Plajele și lagunele sale au devenit renumite pentru apele limpezi și nisipul alb.Astăzi: face parte din Parco Nazionale dell’Arcipelago di La Maddalena, fiind protejată de reglementări stricte.Vizitarea plajelor este permisă, doar cu restricții pentru a conserva ecosistemul fragil.Plajă poate fi vizitată doar printr-un sejur cu plecare din Palau în grup organizat, iar pe insula șederea este restrictionata pentru un timp limitat.Aici nu se mananca, nu se fumează se face doar plajă și poate o baie în marea de o limpezime impresionantă, coloritul apei variind de la culoarea smaraldului către un azuriu în funcție de razele soarelui și reflexiile fondului marin.
După stationarea limitata pe insula Santa Maria am plecat mai departe pentru vizitarea Spiaggia Rosa („Plajă Roz”) al cărei nisip conține fragmente microscopice de corali, scoici și foraminifere ce îi dau culoarea unică.Această plajă a făcut insula celebră în toată lumea.Celebritate supremă s-a instaurat odata cu lansare filmului „Il deserto rosso”.a lui regizorul Michelangelo Antonioni a filmat aici scene pentru aceasta realizare cinematografica de excepțiePlajă poate fi văzută doar de pe ambarcațiunea., nu este permisă vizitare, iar pentru protecție, autoritățile italiene au interzis accesul direct pe plajă încă din anii ’90.Poate fi admirată doar de la distanță, de pe mare sau de pe traseele marcate, privilegiu de care am beneficiat și grupul nostru.
Interzicerea vizitarii plajei a fost determinată de popularitatea „plajei roz” care a atras mii de turiști și acest lucru a afectat ecosistemul: turiștii luau nisip ca suvenir, iar flora și fauna au fost deranjate.Astăzi: Budelli este proprietate a statului italian și parte din Parco Nazionale dell’Arcipelago di La Maddalena. Accesul turiștilor este strict reglementat – plaja nu mai poate fi călcată, dar insula poate fi admirată.
Părăsind liniștea apelor de smarald din jurul insulei Budelli, vaporul își schimba traiectoria spre larg, către insula Spargi.Încă din primele minute se simte diferența: briza devine mai puternică, iar apa capătă un ritm neliniștit, cu valuri care se ridică și se frâng în dâre albe de spumă.
Pasarela din spate scartaie ușor la fiecare balans, iar motorul se aude mai grav, forțăndu-se să taie drumul prin mare.Vaporul se ridică pe creasta valului, apoi coboară ușor ca într-un legănat de leagăn uriaș, iar tensiunea noastră crește odată cu fiecare val.Cei mai curajoși rămân în față și încearca sa filmeze momentul,copiii de pe punte striga de teama, valuri uriase ne plesnesc în fața, fiecare strop de apă sărată ne biciuiește fața și ne lasă pe buze gustul mării.Situația devine critică și privim cu toții către singurul colac de salvare prezent pe puntea vasului.
Privirea e răsplătită însă cu un spectacol incredibil: în stânga, Budelli rămâne în urmă, cu nisipurile ei albe și conturul delicat al plajei roz; în față, Spargi se ridică masiv și stâncos, ca o cetate naturală, cu pereți abrupți ce par scăldați în lumină.Între cele două insule, marea își arată puterea – o scenă autentică a Mediteranei, mai sălbatică decât în golfurile protejate.Traversarea durează doar un sfert de oră, dar pentru mulți turiști pare o aventură în sine.Este momentul în care simți că nu te afli doar într-o excursie turistică, ci într-o călătorie autentică pe mare, unde natura domină și te face să o respecți.A fost o experienta unica și tensionată, dar totul s-a finalizat cu bine, am trăit o experienta pe care la plecare nu am crezut ca este posibil sa avem parte.
Acostam în liniște pe insula Spargi, ne punem hainele la uscat și ne relaxam linistiti, rememorand momentele trăite pe zona deschisa spre largul Mării Tireniene unde valurile sunt foarte puternice nefiind aparate de stancile insulelor.La final ne intoarcem la Palau în portul de plecare, dar o ploaie de vară ne intampina si ne udă din nou, într-o perioada în care ploile sunt aproape inexistente în Sardinia.
