marți, 13 iunie 2017

Noile și vechile crame ale Drăgașanilor

Perioada prelungită de vacață a fost prilejul ideal pentru o scurtă incursiune în inima Oltenie pentru un periplu turistic prin cramele Drăgașanilor, dar și pentru moment de relaxare într-un loc ferit de aglomerație în comuna Oveselu la Forest Spa.
După un un drum în care am străbatut satele Olteniei, parcă rămase incremenite ăn timp, fără vlagă, supuse parcă unui trecut îndepartat, am ajuns pe meleagurile deluroase ale Dragășanilor.
Descoperirea cramelor nu a necesitat timp sau prea multa cerecetare, orice localnic întrebi te îndruma corect către Dealul viilor, unde sunt amplasate noile, dar vechile crame care duc traditia zaibărului oltenesc…Am spus zaibăr, pardon...Pe Dealul viilor descoperit tradiția vinului boieresc veche de peste 300 de ani , cultivate cu grijă și profesionalism pe domeniile Stirbey  renăscute poate din pasiune sau poate pentru a reînnoda o tradiție moștenita ce merită continuată și promovată.Primirea a fost caldă și binevoitoare chiar dacă nu ne-am putut bucura de o sedință de degustare, care trebuie programata din timp, cel mai probabil în grupuri organizate.
După vizitarea cramei Stirbey am trecut mai departe către domeniul Drăgaș construit parcă special pentru degustatorii de vinuri. Are în componența sa un salon pentru degustări vinuri, locuri de cazare pentru câteva familii, o podgorie amplasată într-o priveliste de vis cu vedere catre râul Olt, parcă îmblânzit după ce a tăiat Carpații.Atmosfera caldă și primitoare a fost dublată de ospitalitatea și bunăvoința personalului cu care am interacționat.
         Surpriza cea mare a venit la proprietatea familiei Bauer care foarte amabilă, care  ne-au oferit toate informatiile necesare pentru obținera unui vin de o calitate premium care să satisfaca gusturile rafinate ale oenologilor sau a persoanelor care știu să aprecieze calitatea în dauna cantitaților.Tot prin amabilitatea soților Bauer am putut vizita crama Stirbey și am fost educați în privința procesului de învechire a vinului, a modului de transport și depozitare.
Periplul nostru în podgoriile Drăgașanilor a continuat mai departe cu Casa Isărescu, unde am putut admira casa guvernatorului de o eleganță boierească, o construcție rafinată cum puține am întâlnit in Țara Româneasca,. Casa poate fi luata elaton pentru arhitecții români pentru creerea unui stil romanesc ăn construcții.Din păcate am rămas doar cu  privitul fără a avea posibilitatea să vizitam crama, totul era închis și am avut decența să mergem mai departe fără a deranja proprietatea guvernatorului.
La finalul coborâri de pe Dealul Viilor am dat de domeniul Iordache, totul era ănchis, nu am dat de nimeni, am facut o fotografie si am mers mai departe către domeniul Avincis dețitnut de fostul ministru liberal Valeriu Stoica.
Pe domeniul Avincis am avut parte de o primire rece și protocolară și am fost invitați să  facem o rezervare pe site-ul cramei Avincis.Am admirat doar de la distanță conacul boieresc vila Dobrușa,  foarte elegant restaurat fără să beneficiem de alte informații despre vinurile produse și procesul de îmbuteliere desfășurat aici.Probabil se preferă doar grupurile pentru sesiunile de degustari de vinuri, nu călători rătaciți să descopere frumusetile patriei.
Construcțiile din jurul cramelor, casele, vilele noi, fostele conace boierești contrastează puternic cu zona orașului Drăgasani un amalgam de case amestecate cu blocuri ceaușiste, cu  o arhitectura dezolantă…Lipsa investițiilor este alarmantă pentru o zona cu un potential agricol și viticol deosebit. Oare mai trebuie sa asteptam 27 de ani?

Dragasani crame
Vinurile Dragasanilor
Vinurile Dragasanilor
Vinurile Dragasanilor
Vinurile Dragasanilor
Vinurile Dragasanilor
Domeniul Stirbey
Domeniul Iordache
Domeniul Valeriu Stoica

duminică, 26 martie 2017

Estoril, amintiri recente




      Prima  vizită la Estoril a stat mai mult sub influența amintirilor recente în care stațiunea portugheză reprezenta un popas important al circuitelor de Formula 1, asurzit de zgomotele cailor putere turate la maxim.Între anii 1984- 1986 pe circuitul de la Estoril pe o lungime de 4182 s-au desfășurat etapele Marelui Premiu al Portugaliei.
         La fața locului am vazut o stațiune turistică care trăiește mai mult din turismul internațional decât din amintirile Formulei 1.Dezvoltarea  stațiunii a început după anul 1930 când construcția cazinoului a atras nenumărate personalități ale vremii, dar și împătimiți ale jocurilor de noroc care împreună au contribuit la afirmarea Estorilului pe harta turismului european.
         Clima blânda cu specific mediteranean cu veri călduroase și secetoase cu ierni plăcute, dar bogate în precipitații, banii din jocurile de noroc, afluența de personalități ale Europei, refugiul din calea celui de al doilea război mondial au creeat un mix din care a rezultat acest minunat loc de relaxare pe malul Atlanticului.
         Stațiunea Estoril aflată la 26 de lilometri de Lisabona constitue una dintre cele mai facile destinații de vacanță din Portugalia.Aerul cosmopolitan care–l emană, aleea de promenadă pe malul oceanului, cazinoul atracție permanentă pentru risipitorii de bani și clăditorii de iluzii efemere, hoteluri de lux din regiune, terenuri de golf din apropiere, terenuri de de tenisde câmp, circuitul de Formula 1 sau restaurante de excepție fac din Estoril o destinație de top, mai ale pentru acei turiști pentru care  banii nu sunt o problemă de supraviețuire.
         În perioada de început Estoril a fost vizitat de personalități ca Charles al Angliei, Umberto al II-lea al Italiei, arhiducele Franz Iosif din Casa de Habsburg. dictatorul maghiar Horthy sau fostul suveran al României  Carol al II-lea care  a petrecut exilul în liniște până la sfârșitul vieții.De fapt Estoril a însemnat și un refugiu pentru  simpatizanții mișcărilor de dreapta din Europa, protejați de regimul Salazar, poate mai blând și mai îngăduitor.
         Marea surpriză pentru mine a fost descoperirea monumentului dedicat  filosofului  și poetului român Lucian Blaga, fost  ambasador al Regatului României în Portugalia timp de mai bine de un an, perioadă în care statul român a închegat relații speciale cu statul portughez.Monumentul dedicat poetului și filozofului Lucian Blaga se află pe proprietatea Hotelului Palacio, înttr-o zonă centrală a Estorilului.
         Dacă pași de turist ne poartă până în îndepărtate Portugalie este absolut necesar un popas, măcar pentru câteva ceasuri, o vizită la Estoril este necesară pentru a admira un loc încărcat de tenebrele istoriei, dar atât de minunat și atât de primitor cu renegații din istoria noastră europeană
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Prin Cascais, cu gândul la Eliade



Indiferent de locul de cazare ales Cascais sau Lisabona, ambele locuri trebuie vizitate cu atenție și relaxare pentru a prinde  puțin din spiritul portughez, diferit de spiritul latin sau pragmatismul popoarelor nordice.
Chiar dacă Cascais a sosit destul de târziu pe harta turismului european organizat, transformarea sa, dintr-un sat de pescari obscur într-un reper al turismului european s-a desfășurat lent dar sigur cu concursul nobilimii portugheze și al turiștilor sosiți din Regatul Unit.
Beneficiara unor locuri mirifice, foarte aproape de capătul Europei(Cabo da Roca), cu influențe climatice diferite de clima continental meditereană, vegetație de influență africană pe alocuri (dune de nisip create de vântul oceanic ori plante africane aclimatizate) sau plaje de surf de inspirație australiană(Plaja Guincho fiind cea mai cunoscută).
            Chiar dacă apa oceanului nu depășeste 18 grade Celsius, soarele strălucește generos peste coasta portugheză înblânzind vântul ce pare să nu se mai odihnească.Golfulețe ascunse de umbra construcțiilor din jurul plajelor fac plăcută prezența turiștilor europeni care au descoperit paradisul de la capătul Europei.
Ocolită de război, Cascais a devenit locul de relaxare al spionilor europeni din preajma celui de al doilea război mondial, dar și al oamenilor de cultură, diplomați sau a celor care pasager au poposit aici în drumul către America.
Hoteluri moderne sau restaurante în care se servesc cele mai diverse sortimente de pește, dorind parcă să imprime turistului impresia că satul de pescari nu a murit, dar globalizarea galopantă și asiduă ne contrazice la tot pasul.
Centrul istoric al fostului sat de pescari abundă de restaurante și baruri de noapte pregătite de afluxul vizitatorilor, străduțe înguste, cu clădiri mărunte și îngrijite cu magazine pline de souveniruri definesc personalitatea locului.În centru stațiunii un mall supraetajat pune amprenta globalizării peste satul de pescari.
Locurile importante de vizitat dupăcateva ore de  odihna pe una din plajele staținii, trebuie să cuprindă  Muzeul Castro Guimaraes sau casa în care a locuit cel mai important român care a ajuns în Cascais, este vorba evident de Mircea Eliade pe care tumultul istoriei la obligat să iubească Portugalia...
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia

luni, 10 octombrie 2016

Costa de Caparica, plajă în bătaia vântului


După un zbor de 4 ore pe ruta București Lisabona, am reușit să aterizăm spectaculos, dar în siguranță pe aeroportul lusitan, după o zgâlțâială zdravănă datorată vântului puternic.Am plecat din București de la o temperatură de 38 de grade Celsius și am ajuns în stațiunea portugheză Costa de Caparica la o temperatură de 18 grade Celsius.
Pentru a ajunge la Costa de Caparica a trebuit să traversăm estuarul fluviului Tejo peste podul 25 Aprilie construit de portughezi în anul 1966 în timpul dictaturii militare a lui Salazar.Pentru foarte multi turiști reprezintă varianta europeană a celebrului pod Golden Gate din San Francisco.Asemănare este izbitoare, fiind construit de aceiași companie având o lungime de 2277 metri și este traversat de 6 benzi de circulație și 2 linii de  de tren.
Aerul rece oceanic de seară, vântul puternic și răcoros au fost doar primele surprize din Portugalia.Dimineața am constata că suntem pe una din cele mai mari plaje vizitate pănă acum cu o lungime de peste 20 de kilometrii și o lățime de peste 100 de metrii în perioada refluxului.
Am admirat în fiecare zi femomenul flux-reflux al oceanului, impresionant pentru un locuitor al muntelui. Mareele apar de cele mai multe ori de două ori pe zi, manifestându-se astfel prin flux şi reflux. Există mulţi alţi factori implicaţi în predicţia exactă a mareelor, căci în afară de mişcările Lunii şi Soarelui fenomenul este influențat și de declinația lunii.Pentru mine statul la plajă a fost o lecție de geografie practică.
Apa oceanului foarte rece, mult mai rece decât apa marilor a făcut pentru noi baia în ocean un sport extrem.Dar nu numai temperatura apei  ne deranja, chiar și valuri înalte de o putere surprinzătoare ne-au creeat o teamă de ocean.Doar surferii, perfect echipați cu costume de izopren, tăiau valurile cu eleganță și rafinament, valsând alene pe crestele valurilor.
Plaja curată, fără aglomerație, dar lupta permanentă cu văntul a creeat un disconfort evident, mai ales că de multe ori cearceaful pe care te așezai era acoperit de nisipul adus de vânt.Umbrelele de soare trebuiau serios ancorate în nisip pentru a ne feri de soarele arzător.La soare era prea cald, la umbră trebuia să îmbraci un tricou pentru a nu tremura.
Cazarea la Hotelul Capariaca nu a excelat nici la capitolul curățenie , nici la capitolul mâncare, hotel de patru stele ponosite (caracterizarea ghidului).Pentru o masă adevărată cu fructe de mare excelent pregătite, asortate cu un vin Matheus merită o incursine la restaurantul șefului de galerie al echipei de fotbal Benfica Lisabona, aflată chiar pe plaja de la Costa de Caparica.În concluzie Costa de Caparica este stațiunea perfectă pentru surferi (australienii ar fi încântați), nu pentru plajă sau baie în ocean.Cu toate surprizele neplăcute au fost multe alte lucruri interesante care au contribuit ca șederea noastră în stațiunea lusitană să se încadreze la genul de concediu reușită.
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia
Portugalia

sâmbătă, 13 august 2016

Haarlem, simbolul lalelei olandeze



Ultimul popas al periplului olandez s-a consumat la Haarlem la numai 20 de kilometri de capitala regatului olandez.De fapt, am ales aceasta locație pentru prețul mult mai accesibil la cazare decât în Amsterdam, beneficiind de o excelentă primire la lanțul hotelier Carlton.La aceste condiții ar fi fost imposibil de găsit o cazare la Amsterdam, un oraș mult mai scump și mereu aglomerat de turiști.
Vizita la Haarlem ne-a oferit posibilitate sî descoperim un fost oraș industrial dezvoltat în secolul XVII-XVIII prin apariția țesătoriilor, a fabricanților de bere, a producătorilor de ciocolată (stimulați de importurile masive de cacao) și mai ales a industriei horticole.Orașul este înconjurat de de câmpuri de flori devenind, mai târziu, un important centru horticol mondial, determinând multe firme din domeniu să-și desfășoare activitatea corporatistă în zona Haarlemului..În fiecare primăvară Harlemul devine orașul florilor,  cunoscut şi sub numele de Bloemenstad pentru că în fiecare an are loc o paradă a florilor.Țara lalelor își trage o parte din seva denumirii chiar din zona Harlemului unde agronomii olandezi au creeat prin răbdare și migală soiuri de lalele dintre cele mai diverse și impresionante flori din lume.
Istoria locului spune  că in 1593 un profesor austriac de la Universitatea din Leiden, a aclimatizat aici cățiva bulbi de lalele pe care i-a cultivat in grădina Universității.De aici a început minunata poveste a lalelelor exportate peste tot în Europa, devenind chiar brand de țară dintr-un loc unde apa, vântul și câmpia erau stăpânii locului.
Așezat la numai 7 kilometri de Marea Nordului de-a lungul râului Spaarne, Haarlem poate fi cea mai bună locație pentru o incursiune în inima capitalei batave, dar poate fi excelentă ispită pentru a descoperii modul de viață olandez, mult mai simplu, modest și pragmatic decât ne-am închipuit.
Vizita la Haarlem a fost pentru noi prilejul să descoperim o excelentă interpretă  olandeză pe nume Anneke Van Giersbergen, acompaniată de trupa  Árstíðir din Islanda.Am participat la acest concert deosebit susținut la Sala filarmonică din Haarlem într-o prezență selectă, cu un publc avizat și foarte civilizat.La finalul concertului am avut deosebita plăcere să ciocnim un pahar de vin cu protagoniștii concertului și să schimbăm câteva impresii cu artiștii.
Cel mai impunător edificiu din oraș este Biserica St Bavokerk sau Grote Kirk, turnul bisericii poate fi observat din orice colț al orașului, dar în interior vor descoperii orga Muller și decorațiuni superbe.La fel ca în Delft sau Urecht în zona istorică nici o clădire nu îndrăznește să se ridice la înălțimea turnului bisericii, chiar dacă ne aflăm într-o țară majoritar protestantă cu cel mai mare procent de ateii din Europa.Civilizația și toleranța olandezilor poate este deasupra credinței oarbe și intolerante a unor religii care se doresc educative, dar creează imagini false unor oameni mai puțin civilizați.
Haarlemul olandez, mult mai puțin celebru decât cartierul Harlem din nordul Manhattan-ului din New York (puternic mediatizat de filmele americane), a fost sat olandez ocupat mai târziu de afro-americani, care au colonizat mult mai rapid zona, dar este cu siguranță un loc mult mai plăcut cu o  atracție deosebită, un model de civilizație europeană. 
Aventura olandeză s-a încheiat cu sentimentul profund al un țări foarte civilizate, un model de dezvoltare cosmopolit, un popor care a știut să folosească în avantajul său natura, tehnica, importând modele care le-au aplicat cu succes și perseverență.O țară mică cu un popor viguros, un model de dezvoltare european, de comportament și civilizație.  


Olanda
Olanda
Olanda
Olanda
Olanda
Olanda
Olanda
Olanda

sâmbătă, 16 iulie 2016

De ce iubim Amsterdam...




Amsterdam un oraș fascinant și cuceritor te conectează din prima clipă la o civilizație diferită, mult evoluată, foarte cosmopolită și cu un mod diferit de a percepe realitatea.
De la primul contact cu capitala olandeză ai un sentiment de respect pentru tot ceea ce te înconjoră, fie clădiri istorice, fie construcții  noi cu design modern, florile, arborii sau canalele, fie bicicletele care sunt pretutindeni, fie pavelele perfect alineate și permanent curățate, fie chiar oamenii de diferite naționalități care populează impresionantul oraș devenit parcă o replică nordică la romantica mult prea iubita Veneție.Unii o numesc Veneția nordului, eu am simțit orașul mult mai pragmatic și ancorat în realitate, lupta pentru supraviețuire cu apele mării, tehnica inginerească, comerțul care a dus la înflorirea orașului, dârzenia olandezilor în lupta cu apele mării mă determină să numesc Amsterdam ,,orașul care a învins marea.’’Dar până când?
Prima atestare documentarâ a orașului provine din 1275, dar înflorirea orașukui este legată de comerțul practicat cu Liga Hanseatică. Secolul al XVII-lea este considerata epoca de aur a orașului când olandezii, mult mai pragmatici, au preluat de la portughezi controlul comerțului cu țările din Orient.
Principalul aliat al olandezilor care locuiiesc în jurul râului Amstel în lupta permanentă cu apele invadatoare ale mării a fost moara de vânt.Asanarea terenurilor mlăștinoase, creșterea productivității terenurilor, canalele săpate ordonat, îmblânzirea forței apelor nu ar fi fost posibilă fără acestă minune a tehnicii olandeze de folosire a energiei vânturilor.Astfel s–a creeat terenul pe care a fost ridicat unul din cele mai frumoase, ordonate și libertine zone de pe Terra.
Turiști din lumea intreagă inundă zi de zi străzile din jurul canalelor, un amestec general de bicicliști și puzderie de oameni de toate naționalitățile, fac greoaie circulația autoturismelor în zona centrală.Bicicliștii sunt cei mai protejați, de multe ori am avut impresia că au toate privilegiile unor pietoni.
Civilizația orășenilor din Amsterdam vine din istorie și nu este întâmplătoare, este rodul unei atitudini diferite față de muncă și comerț, mizând pe câștiguri pe termen lung.Dezvoltarea durabilă a început la ei pe la anul 1500 și continuă și acum, dovadă fiind modul vizionar de a acționa în afaceri și modul civilizat în care își tratează aproapele. De aici rezultă multitudinea de libertăți, pentru unii cârcotași doar vicii.
Un exemplu grăitor de civilizație l-am văzut într-un restaurant olandez .La intrarea în restaurant când nu înțelegem de ce grupuri de tineri nu se așează la masa și beau bere stând în picioare, motivul l-am aflat în momentul în care am servit masa.Doar cei ce servesc masa se așezau pe scaune dat fiind faptul că locația era destul de aglomerată, iar cei ce serveau doar băuturi socializau stând în picioare.N-am văzut asta nicăieri în lume pe unde am umblat!
De vizitat la Amsterdam putem să vedem tot ce ne iese în cale de la vizitarea multitudinilor de muzee  până la o simplă plimbare pe strîzile centrale ale orașuilui sau restaurante, localuri, pub-uri,parcuri, monumente istorice, magazine.Nu trebuie ratat: Muzeul Van Gogh care conține cea mai mare colecție de tablouri ale lui Van Gogh din întreaga lume, Muzeul Natțonal, Rijksmuseum este cel mai mare muzeu din Olanda, Muzeul Madame Tussaud’s este exact ca cel din Londra, populat cu figurine din ceară în mărime naturala ale celor mai mari personalitați ale lumii,  pentru a exemplifica doar câteva muzee din multitudinea de centre de cultură ale capitalei olandeze.
Pentru plimbare recomand o plimbare prin Piata Dam unde se află două importante muzee olandeze, Piata Albert Cuyp care  este una dintre cele mai populare si aglomerate piețe din Europa, putem face o plimbare prin Cartierul Rosu(sau Red Light District)  cel mai vechi cartier al orașului totodată centrul principal al plăcerilor carnale de pe continent.Tot în piața Dam veți descoperi Palatul Regal sau Koninklijk huis, a fost construit ca o clădire pentru primărie, dar mai apoi a fost pus la dispoziția Reginei Olandei.
Un loc aparte este reprezentat de Parcul Vondel, cel mai mare parc din capitala Olandei sau de monumentul ,,I am Amsterdam’’ unde trebuie să realizați un selfie, aflat chiar lângă Rijksmuseum, este o locație foarte animată unde milione de tineri visează să ajungă măcar o dată în viață.
Fără a avea rafinamentul francezilor sau eleganța culinară a italienilor bucătăria olandeză este simplă și gustoasă (să fie rolul mirodeniilor importate din Orient?).La Amsterdam trebuie să savurați o gustoasă supă de muștar, cartofi prăjiți cu maiomeză, prăjitură cu marijuana și evident toate stinse cu câteva sortimente de bere locală.Nu este foarte sănătos, dar foarte tentant, cura de slăbire o vom face la întoarecere acasă. 
Am enumerat doar câteve din multitudinea de motive pentru care iubim Amsterdam, capitala libertății civilizate de pe scumpa noastră planetă albastră.Cărtărescu ar fi putut descrie mult mai frumos și gingaș motivele pentru care noi iubim Amsterdam!

Olanda
Olanda
Olanda
Olanda
Olanda
Olanda
Olanda
Olanda




duminică, 8 mai 2016

Delft, emblema albastra a Olandei


Plecând din Utrecht, după un parcurs de peste o oră,  am ajuns la destinație în orașul Delft, situat la jumătatea distanței dintre Haga și Rotterdam pe canalul Schie.Parcurgând autostrada am fost foarte impresionat că rulam cu 130 de kilometri la oră, iar  pe calea ferată, uneori paralelă cu șoseaua, trenul olandez se deplasa cu viteză superioară.
Delft a devenit oraș în 1246 (ce istorie și ce tradiții stau în spate), iar numele său este legat de Wilhem de Orania care și-a stabilit reședința în minunatul oraș olandez și este considerat părintele națiunii olandeze.Numele orașului mai este legat și de Compania olandeză a Indiilor de Est care a avut sediul în oraș și este celebră prin faptul că a deținut monopolul comerțului din zona asiatică.
În perioada de glorie a Companiei începută în 1602, dar sediul central stabilit în Delft în 1654 a început și dezvoltarea producției celebrei ceramici  albastre din Delft inspirată de porțelanurile importate din comerțul cu statele asiatice în special cu China.Și în acest domeniu olandezii au fost printre primii europeni care au dezvoltat relații comerciale cu asiaticii pe care le-au perfecționat și chiar au creeat o emblemă în vestul Europei prin impunerea pe piață a ceramicii de Delf, o adevarată emblemă albastră a Olandei.
Orașul Delft este un oraș tipic medieval perfect conservat, în stilul orașelor batave, așezat pe malurile canalelor ordonate și excelent întreținute, iar trotuarele sunt alcătuite dintr-o cărămidă roșie perfect alineată, fără ca vreo cărămidă să deranjeze parcursul în viteză a mulțimii de biciclete care traversează orașul, pe piste trasate de o parte și de alta a canalelor.Am observat că în Olanda trebuie să fii mai atent la pistele de bicicliști decât la autoturisme, iar pe biciclete circulă persoane tinere sau mai în vârstă, indiferent de condițiile meteorologice.Oare cultul pentru circulația pe biciclete este tot un import din civilizația asiatică sau este pur și simplu dorința olandezilor de a face mișcare?Oricum ar fi, cred că pariul cu sănătatea l-au câștigat, deoarece am văzut foarte puține farmacii, în schimb abundă mici ateliere private de ceramică, croitorie sau magazine proprii de prezentare a celebrului cascaval olandez.
Cascavalul olandez prezentat în magazinele de producător în diverse sortimente, cu o multitudine de arome, cascaval proaspăt sau învechit în condiții speciale, fac deliciul cumpărătorilor.Proprietarii pun la dispozitie gustări din toate sortimentele de brânzeturi care se servesc alături de diverse tipuri de muștaruri sau dulcețuri aromate pentru a fi consumate cu diversele tipuri de cașcaval.Este aproape imposibil să reziști tentației de a cumpăra câteva sortimente, proprietarii au fost foarte surprinși de prezența câtorva turiști români rătăciți prin zonă și ne-au făcut o prezentare amănunțită a cascavalulu Gouda.
 Clădirile cele mai  înalte sunt reprezentate de Biserica Nouă(Niewe  Kerk) sau Biserica Veche(Oude Kerk) care prin dimensinea spațială și înălțime domină autoritar micile clădiri cu um singur etaj alineate perfect pe malurile canalelor.Este poate o blasfemie să încerci să pui în umbră monumentalele clădiri, poate de aceea arhitectura orașului a moștenit amprenta tipic medievală, chiar dacă construcțiile sunt destul de incomode, iar mobila pentru interior poate fi introdusă în casă doar pe ferestrele extrem de largi și cu ajutorul scripetelor de deasupra geamurilor.
De vizitat se mai poate vizita Curtea princiară, poarta de Est, clădirea monumentală a Primăriei, Centrul Vermer, Muzeele din Delft sau dacă doriți nenumăratele magazine din zona centrală sau micile restaurante care servesc aproape oriunde platouri cu branză, supă de muștar sau cartofi prăjiți cu maioneză.
În final trebuie să mai scriu câteva cuvinte despre celebrul pictor olandez Jan Veermer van Delft(1632-1675) care s-a născut și a trăit Delft și a cărui lucrări au avut ca temă de inspirație casele și interioarele din orașul natal, dar cea mai celebră piesă a sa o reprezintă ,‚Fata cu cercel de perlă’’, care este expusă la Haga la galeria Mauritius și care supranumită ,,Mona Lisa olandeză.’’ Chipul fetei cu cercel de perlă este omniprezent în toate magazinele de souveniruri din Delft.
Olanda
Olanda
Olanda
Olanda
Olanda
Olanda